TE-AM GASIT …

TE-AM GASIT …

te-am gasit …

m-am furisat soapta in aripile tale,

mi-ai zambit …

asteptand, ai venit inspre mine agale,

cand te-alinti …

sarutand povestea cavalerului trac,

spui ca simti …

ce nu spun, iar eu stiu, si, ma tac,

te iubesc mult …

te-am ascuns pe o glezna de Luna,

ma tresari sa ascult …

tacerea minunilor neatinse de bruma,

de ma sorbi ...

sa-te-mbeti cu parfumul mirarilor floare,

urla-n corbi …

apa-ti vie, si nimic nu mai doare ,

ne-am dansat vis…

si-am ras dornici rataciti in poesie,

esti aici, ne-am cuprins …

dor cu dor, intregind simfonie …

Sibilla Poesis

OJ, KOSOVO DUSO SRPSKA !

KOSOVO JE SRBJIA !

Problema Kosovo nu pare a fi nici incheiata si nici la nesfarsit nu va putea fi amanata si falsificata. Milioane de sarbi stiu, simt, Kosovo a fost, este si mereu va fi inima si sufletul Serbiei. Istoria nu minte, purificarea etnica s-a facut in timp, pe etape si bine planificata si dirijata, dar, toti cei care au scuipat in obrazul intregii natii sarbe, in obrazul statului sarb, vor plati in cele din urma, fie ca e vorba de asa numitii “aparatori ai dreptatii”, “eliberatorii”, sau cum s-or mai numi ei in spatele intereselor si al minciunilor, al nemerniciilor si crimelor, fie ca e vorba de fostii criminali de razboi care au vandut si au manipulat kosovarii, toti sunt o apa si un pamant, oameni nu-i putem numi, dihanii si marionete in mainile celor puternici pentru moment , da . S-a discutat mult, in numeroase medi, circula mii de posibile scenarii, de la crunta realitate pana la cele mai fanteziste variante, insa, ce este cu adevarat groaznic, zguduitor si trist, este calvarul la care a fost supusa populatia civila sarba ani si ani, cadavrele lasate in urma, copilasii cu ochisori vesnic tristi, foamete, pustiu, dezastru…in locuri in care a existat industrie, au existat lacasuri de cult, manastiri ortodoxe, in locuri atat de frumoase candva … au ramas ziduri si ” brate ” de cladiri sfartecate, urme care au ramas ” in picioare ” pentru ca nimeni sa nu uite, cum sa uiti chipul fiului cazut in lupta aparandu-si tara, sau pamantul, candva casa ta, cum sa poti uita ororile pe care a trebuit sa le suporti, jignirile gratuite ale nenumaratilor analisti in toate si vajnici curajosi de la distanta, aparuti precum ciupercile dupa ploaie…si inca ce ploaie, o ploaie de sange, de prea multe ori sange nevinovat, trupurile oamenilor care au murit doar privind si, neintelegand, de ce mor, pentru ce… ca sa-i fie bine cui, in numele si la ordinul cui… Tristetea a pus stapanire pe sufletul Serbiei, pentru ca nici un kosovar nu e multumit ori fericit la ora asta, inca nu s-au dezmeticit, unii dintre ei, in naivitatea lor au crezut tot ce li s-a “servit” cu generozitate, promisiuni probabil, minciuni, rauri de lapte si miere pentru ca sa consimta…la ce au consimtit, abia acum incep sa incerce a face fata … dezastrul si ura si banii si puterea si-au spalat mainile, au luat o mica pauza, sangele sarbilor morti insa striga, si pamantul sarb isi cere inima, caci, da, Kosovo je Srbjia, acesta este adevarul pe care scepticii, incapatanatii si cei fara argumente si temei continua sa-l respinga …. Vom auzi peste ani refrenul de acum cunoscut : ” ne exprimam regretul pentru atrocitatile la care ati fost supusi … “, cum s-a intamplat dupa Vietnam, Hiroshima, Nagasaki, Iraq, si, cu asta s-a rezolvat tot… vor fi inviati mortii, va fi stersa toata lacrima, vor disparea subit toate traumele psihice care sfasie sufletele copilasilor, da ? … Sarbii, nu i-au urat pe kosovari, ei au rostit rugaciuni, au sperat pana in ultima clipa , apoi, au soptit cu ochii ridicati la Cer : ” Doamne, iarta-i, caci nu stiu ce fac … ” Daca acum stiu, chiar daca nu recunosc inca, nu incalzeste cu nimic pe nimeni, raul a invins, deocamdata, caci nu va lasa divinitatea nimic nedezvaluit si nimic fara de sfarsit … si da, nu trebuie sa acceptam neadevaruri, de dragul nimanui, nu putem a ne cladi fericirea pe nefericirea altuia, caci se va narui, la fel cum s-au naruit visele sarbilor !

Iata numai cateva ” franturi ” din istoria sarbilor ( si nu voi aminti acum nici Paleoliticul, nici nimic din ce ar putea parea a fi patima sau patetic, sunt doar mici fire de lumina … ) :

De ce este mentionat Kosovo
Imperiul otoman a invins armata sarba in doua batalii cruciale: pe malurile raului Marica in 1371 -unde au fost invinse fortele nobililor din Macedonia si la Kosovo Polje (Campia Kosovo - “campia pasarilor negre”) in 1389, unde trupele vasale, cu bosnieci, muntenegreni, bulgari si alti aliati sub comanda Printului Lazar Hrebeljanovic - cel mai puternic conducator sarb al timpului -au suferit o alta infrangere. Abia ce turcii l-au invins pe Lazar, si atat Lazar cat si Sultanul Murat (injunghiat in cortul lui de Milos Obilich care s-a dat dezertor) au fost ucisi. Infrangerea nu a adus ocupatia turca imediata a Serbiei, dar secolele urmatoare de ocupatie au alimentat mituri de onoare si eroism care i-au ajutat sa-si pastreze demnitatea si sensul de natiune. Sarbii inca mai recita poeme epice si canta cantece despre nobilii ce au cazut la Kosovo Polje; aniversarea bataliei este Ziua Nationala a Serbiei, Vidovdan (Ziua Sf. Vitus), Iunie 28.

Turcii au persecutat aristocratia sarba, au determinat exterminarea fizica a elitelor sociale. Din moment ce Imperiul Otoman a fost un stat teocratic islamic , Sarbii Crestini traiau aproape ca sclavi - abuzati, umiliti si exploatati.In consecinta ei au abandonat treptat centrele urnbane retragandu-se spre munti. Serbia (ca majoritatea Balcanilor) a fost condusa de Imperiul Otoman aproape cinci secole. In aceasta perioada aproape doua treimi din populatia albaneza , inclusiv cei mai puternici nobili feudali, s-au convertit la islam.

Razboiul Cruciat cu Musulmanii
In timpul Marelui Razboi (1683-1690) dintre Turcia si Alianta Cruciata - creata cu sprijinul Papei -Sarbii s-au rasculat impotriva turcilor. Curand razboiul de gherila s-a raspandit in toti Balcanii: din Muntenegru pana in bazinul Danubian si serbia antica (Macedonia, Raska, Kosovo and Metohija). Oricum insa, cand austriecii au inceput sa se retraga spre nord au chemat si poporul sarb sa vina cu ei. Avand de ales intre asuprirea turcilor si a trai intr-un stat crestin sarbii si-au abandonat casele in masa, condusi de Patriarhul lor Arsenije Carnojevic. Multe zone din sudul Balacanilor au fost depopulate in acest proces iar turcii s-au folosit de acest prilej pentru a islamiza Raska, Kosovo and Metohija.

In timpul retragerii, dupa infrangerea fortelor europene in 1690, otomanii si albanezii musulmani au supus populatia la represiuni in masa si,esential, la prima purificare etnica la scara mare, inclusiv in Kosovo si Metohija unde aproximativ 1 400 de manastiri si biserici crestine acopera zona. (Manastirea patriarhala de langa Pe, Kosovo a servit ca centru administrativ al Bisericii Ortodoxe Sarbe din secolul 13 pana in secolul 18.)

Rezistenta sarba impotriva dominatiei otomane, latenta pentru multe decade a izbucnit la suprafata la inceputul secolului 19 odata cu Prima si a Doua Rascoala Sarba din 1804 si 1815. Imperiul turc se confrunta deja cu crize interne profunde fara speranta vreunei reveniri. Ca rezultat a rascoalelor si a razboaielor urmatoare impotriva imperiului otoman s-a format Prtincipatul sarb Independent si a fost recunoscut pe plan international in 1878.

Razboaiele balcanice 1912 - 1913 au pus capat dominatiei turce in Balcani. Turcii au fost impinsi inapoi peste canal iar in teritoriile pe care le-au parasit s-au creat state balcanice nationale. Odat cu sfarsitul primului razboi mondial si caderea imperiului Austro-Ungar si a Imperiului Otomanau fost create conditiile pentru proclamarea Serbei, Croatiei si sloveniei in Decembrie 1918.

Rugaciune … :

Oj, KOSOVO DUSO SRPSKA ! Dumnezeu sa faca dreptate, noi sa iertam, dar, sa nu uitam nimic!

SIBILLA POESIS

informatii culese de pe net : www.didyouknow.cd/romania/story/kosovo

SEMNEAZA PETITIA : IMPOTRIVA SPITALELOR HORROR DIN ROMANIA !

Eu , am semnat !

Am preluat de la isabellelorelai si transmit la randul meu Mesajul, implicati-va si voi!

Doar impreuna vom reusi sa schimbam ceva, pentru noi toti !

http://www.petitieonline.ro/petitie/impotriva_spitalelor_horror_din_romania-p50900040.html

SIBILLA POESIS

IMAGINEA GETO - DACILOR IN MEMORIA COLECTIVA A UMANITATII . EVOCAREA EPISODULUI ” ANDRODUS DACUL SI LEUL ” …

IMAGINEA GETO-DACILOR IN MEMORIA UMANITATII. EVOCAREA EPISODULUI ” ANDRODUS DACUL SI LEU ” …

Geto-dacii, civilizatia, spiritualitatea si tara lor au impresionat profund popoarele antice cu care au avut legaturi, in primul rand pe greci si pe romani. Tara geto-dacilor, a fost o vreme indelungata, invaluita in legenda, era tara temutelor paduri tainice, a ” fericitilor hiperboreeni si a amazoanelor “, a celor ” netematori de moarte ” a celor cu credinta intr-o viata viitoare, credinta din care-si izvorau si insuseau curajul si vitejia fiind astfel cei mai respectati si infricosatori in lupte. Marturiile grecilor, arata ca poporul de la Dunare si din Carpati, a ocupat un loc insemnat in constiinta antichitatii grecesti, grecii fiind in legaturi stranse cu geto-dacii, cunosteau multe despre tara acestora, despre locuitori si modul lor de viata, despre bogatiile dacilor. Herodot, Platon, Starbon, Iordanes, au mentionat si marturisit in toate scrierile lor admiratia pentru spiritualitatea geto-dacilor, pentru invataturile acestor ” nemuritori ” ai ” oamenilor din Tara Lupului “, despre vastele cunostinte ale geto-dacilor in medicina, astronomie, fizica, stiinta, religie. Imaginea geto-dacilor, a fost transmisa romanilor, laolalta cu cultura greceasca. Dacii s-au impus inca din sec. I i.e.n., ei devenind o permanenta preocupare a opiniei publice romane, impresionata de puterea militara a statului lui Burebista, rezistenta sa la expansiunea romana, rolul politic in zona dintre Pontul Euxin si muntii Haemus ( Balcanii de azi ), infrangerile suferite de catre Domitian, s.a.m.d. A fost un timp in care, mai toate discutiile in Forum incepeau cu intrebarea : ” Ce-ai mai auzit despre daci ? “. Locul conferit poporului dac de catre Imperiul Roman este graitor in evocarile obsesive in arta romana , romanii fiind mandrii a fi cucerit cel mai de seama neam al lumii si, se observa de altfel ca nici un alt popor cu care a avut confruntari Imperiul Roman nu a mai stimulat creativitatea artistilor, arhitectilor, sculptorilor, romani, asa cum au inspiarat-o dacii. Italia este un teritoriu abundent in tematica dacica ( Columna, Muzeul National din Napoli strajuit de doua statui de razboinici daci, Muzeul Vaticanului, Galeria Braccio Nuovo, Palatinul, gradina Villei Medici, Villa Borghese, etc ) si, trebuie mentionat faptul ca, mandria romanilor invingatori, nu a umbrit deloc, ci dimpotriva, au conturat in toate operele lor respectul deosebit si admiratia fata de poporul, tara si civilizatia dacilor. Isidor de Sevilla , autor de origine gota, considera ca insusi poporul spaniol se trage, prin vizigoti, din daci, inca se studiaza si se polemizeaza de catre istorici aceasta teza. Informatiile transmise de catre Iordanes si Isidor, autori spanioli din sec. XIII, Rodrigo Jimenez de Rada in ” Historia Gothica ” si regele Alfonso el Sabio in ” Cronica generala “, mentioneza la loc de cinste in cultura timpului, imaginea unei civilizatii si a unei cugetari superioare , aceea a getilor. ” Acest Deceneu i-a invatat pe goti aproape toata filosofia si teoria, si practica, si logica, si oranduirea celor 12 teme { ale Zodiacului } , si mersul planetelor, cresterea si descresterea lunii, mersul soarelui, si astrologia, si astronomia, si stiintele naturale . ” Geto-dacii, ca si atatea mari popoare ale lumii vechi sunt integrati istoriei universale si, ca atare, amintirea lor nu este numai datoria natiunilor nascute din ele, ci si un capitol din memoria colectiva a umanitatii. Dacii sunt in peisajul cultural european , prin civilizatia lor de apogeu in timpul statului creat de Burebista, tema de rememorare, reflectie si omagiu pentru cultura intregii lumi.

ANDRODUS SI LEUL …

Scriitorul si filosoful francez Montaigne a preluat de la autorii antici Aulus Gellius si Elian tema recunostintei si a transpus-o in Eseurile sale, iar mai apoi, aceeasi tema a inspirat piesa de mare succes a lui B. Shaw ” Androcles and the Lion ” ( Androcles si Leul ) . De mentionat ca nu exista in literatura europeana un mai vechi episod la fel de semnificativ prin mesajul sau, care sa ilustreze atitudinea omului fata de fiintele inferioare lui.

Povestea ” Androcles si Leul ” inspirata din fapte reale este redata astfel :

” Intr-o zi. cand se oferea poporului, la Roma, desfatarea luptei fiarelor minunate, si indeosebi a leilor de marime neobisnuita, s-a aratat intre ei unul care prin salbaticie, prin puterea si marimea madularelor, printr-un raget mandru si inspaimantator, atragea spre el privirea tuturor celor de fata. Intre sclavii care au fost infatisati publicului, in aceasta lupta cu fiarele, era si Androdus din Dacia ( Androcles dacul ) , care apartinea ca sclav, unui aristocrat roman de rang consular. Leul, vazandu-l de departe, mai intai s-a oprit dintr-o data, ca si cum s-ar fi minunat de el, apoi s-a apropiat cu blandete, tiptil si pasnic voind parca sa-l cunoasca mai bine. Indata dupa, incredintat de ce cauta, el incepu sa dea din coada precum cainii care-si bucura stapanii si sa sarute si sa linga mainile si picioarele nenorocitului inspaimantat si ametit. Venindu-si in fiere prin blandetea leului , privindu-l cu atentie si recunoscandu-l, era o desfatare sa vezi cum se mangaiau si cum se bucurau unul de altul. La strigatele de bucurie ale poporului, imparatul l-a chemat pe sclav pentru a afla de la el fericirea unei atat de ciudate intamplari. ” Montaigne ne relateaza istoria dacului Androdus, care a fost mai intai scav al unui proconsul roman din Africa, om liber, nu a suportat robia, si, a fugit in desert. Ascunzandu-se in vizuina unui leu, care era ranit la un picior, Androdus a ingrijit leul bolnav, iar acesta l-a rasplatit pe dac aducandu-i , credincios, partile cele mai bune ale prazilor sale. Despartiti prin dorinta lui Androdus de a se intoarce intre oameni, dacul si leul salbatic se regasisera in inima Romei . Imparatul roman, impresionat de intreaga poveste fiind, a acordat clementa. Astfel, dacul Androdus a fost eliberatsi i-a fost daruit leul. Acest episod, intamplare inspirata din fapte reale, nu este des pomenit in publicistica romaneasca, din pacate. Se stia despre arta si indemanarea dacilor de a tamadui deopotriva trupul si sufletul, arta deprinsa de catre daci din invataturile lui Zamolxis, se cunoaste si prietenia si buna vietuire a dacilor cu animalele pentru care aveau veneratie si se cunosc Culturile Lupului, Cerbului, Ciutei Sfintei, al Vulturului Sacru, s.a.m.d. Se acorda prea putina importanta civilizatiei geto-dace, aici, in patria muma, si se impune redescoperirea si acordarea interesului cuvenit acestei mari civilizatii europene, a poporului ” Nemuritorilor agatati de muntii lor ” sau strajeri ai malurilor Danubiului, caci, am fost Leaganul Suprem al Spiritualitatii Divine, avem locul nostru bine definit si conturat in istoria universala, avem datoria morala de a ne pretui valorile culturale, spirituale, nationale, si, avem puterea de a ne recastiga respectul cuvenit, fiind uniti, solidari si avand credinta , aparandu-ne entitatea si identitatea nationala. Va trebui sa o facem, nu avem de ales, caci istoria noastra e o voce care se aude pretutindeni in lume si, am demonstrat de-a lungul vremurilor, ca ne ridicam din cenusa, ca suntem ” nemuritori “, luptatori si supravietuitori, ca suntem aici, dintotdeauna, neam de pelasgi, de geto-daci liberi, dupa unii istorici si autori, descinsi direct din atlanti. Glasul pamantului stramosesc, al strabunilor, isi cere drepturile, acela de a-i renaste in constiinta omenirii, iar noi, urmasii lor, vom reusi a le rasplati stiinta, vitejia, cultura, prin faptele nostre, implicandu-ne in promovarea valorilor neamului.

In Androdus si Leul se remarca sincretisme intre Cultele dacice si alte culte din Bazinul Mediteranean si anume :Cultul Ciutei (origine greaca ,apoi romana):idem cultul Cerbului,cultul Vulturelui Sacru de origine orientala,etc.Ce este important,este cultul Lupului si Cultul Leului ca si culte dacice.Sa nu uitam “drapelul dacic”-Lupul si efigii cu lei ,lei care au populat pana prin sec.I.p.Hr.Peninsula Balcanica.Atunci cand vorbim de cultura geto-daca,nu o putem rupe de contextul Trac si suprapunere de culturi de diverse origini.Sa nu uitam ca “Bazinul Carpatic”a fost “placa turnanta ” a Europei din vechime si pana la mijlocul secolului trecut.Aceasta zona in care in centru suntem cuprinsi noi,geto-dacii a fost o zona extrem de activa si cu miscari de mase mari de populatii.Elementul autohton a persistat tocmai prin conservatorismul populatiilor traco-gete,coservatorism remarcat si la unele popoare din jurul nostru.Am zis!!!tata Borgo.

Profesorul I. Borgovan, multumiri pentru complectari si informatii !!!

Sibilla Poesis

De vorba cu mugurele de lumina …

DE VORBA CU MUGURELE DE LUMINA …

… frumusetea interioara, sufletul, acestea conteaza, nu invelisul , nu glazura, nu cojile impietrite, doar mugurii de lumina…. ei se vor innalta a senin, cand vom indeparta valul, ceata, aburii desartaciunilor, ei vor sa respire …

IN FIECARE DIN NOI, EXISTA ACEL MUGURE DE LUMINA, DE NOI DEPINDE CAND SI CUM, VOM LASA SA IZVORASCA FIRISOARELE DE FRUMUSETE, DE BINE, CURAT, IMPLINIRE … PUTEREA E IN NOI, E UN MIRACOL CARE ASTEAPTA CUMINTE SA-I RUPI LANTURILE, SA-L LASI SA ZBOARE… FRUMUSETEA INTERIOARA E SPLENDOAREA CARE MANGAIE SUFLETUL, SARUTANDU-L CU ZORII INTELEPCIUNII … DINCOLO DE TOATE PUTINTELE SI NEPUTINTELE, IMPLINIRILE SI NEIMPLINIRILE, EXISTA MUGURI DE LUMINA , CEEEA CE CONTEAZA CU ADEVARAT, E SA DESCOPERIM NUFERII, SA-I LASAM SA TASNEASCA SA-SI IVEASCA CAPUSORUL PE OGLINDA A CEEA CE SUNTEM …

NEINCETAT SA CAUTAM ACEL MUGURE DE LUMINA, IN FIECARE OM, GASINDU-L, AJUTANDU-L SA IZVORASCA, VOM ZAMISLII CALEA SPRE INIMA ORICUI, EL EXISTA, E SAMBURELE DE BINE, DE FRUMOS, E ACOLO, IN NOI …

Lacul oglindeşte stelele pentru că vrea să fie cer.

Eram aşa de obosit şi sufeream. Eu cred că sufeream de prea mult suflet.

Când ar fi să dau vreo povaţă unui tânăr, iată pe care i-aş da-o: Tinere, să-ţi faci patria scumpă şi sfântă ca şi mama! S-o iubeşti şi s-o respecţi din adâncul sufletului tău. De dragostea şi de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă şi paradă. Ba, ai dreptul şi datoria să urăşti, să loveşti, să sfarmi pe acei fraţi ai tăi ticăloşi, care, în loc s-o iubească şi s-o respecte ca pe o mamă, cuminte, onestă şi severă, o curtează, o măgulesc şi exaltează ca pe o bătrână cochetă nebună.
O singură rugăciune am: Doamne să nu mă laşi niciodată să fiu mulţumit de mine însumi!
Lucian Blaga


Vei plânge mult ori vei zâmbi?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

Când caut comori nu sap în nori, ci în pământ.


Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag

Tinere care mergi prin iarba schiţului meu,
mai este mult pân-apune soarele?

Vreau să-mi dau sufletul
deodata cu şerpii striviţi în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvârcolit şi eu în pulbere ca ei?
Nu m-am sfredelit şi eu în soare ca ei?

Viaţa mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiara,
câteodată floare,
câteodată clopot-ce se certa cu cerul.

Azi tac aici, şi golul mormântului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aţtept în prag răcoarea sfârşitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia ţărâna în pumn
şi mi-o presară pe cap în loc de apă şi vin.
Botează-mă cu pământ.

Umbra lumii îmi trece peste inima.

Cine nu cade nu se poate înălţa.

Creaţia - a apuca din haosul inform elemente brute, a le topi împreună şi a le turna într-o formă care să îmbrace o viaţă ce se diferenţiază într-un chip absolut hotărât de tot ce nu este ea - aceasta este puterea naturii şi a artistului.

E din neamul mare al licuricilor - omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubeşte.

Uşor nu e nici cântecul. Zi şi noapte - nimic nu-i uşor pe pământ. Căci roua e sudoarea privighetorilor ce s-au ostenit noaptea cântând.

E foarte probabil că pentru Dumnezeu un om înseamnă mai mult decât o galaxie.

Inimile de piatră se încălzesc, dacă le loveşte des, foarte des, ciocanul sorţii.

Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire, dar, te rog, opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea!

Iarba este înrourată la ceas de noapte, ochiul meu - totdeauna

Nu eşti mândru când te gândeşti că zeii, obişnuiţi cu lumina şi veşnicia, dacă s-ar coborî pe pământ, n-ar putea suporta greul acestei vieţi, în vreme ce tu învingi şi năzuieşti spre culmi?
De câte ori o putere nouă ţâşneşte în noi, ni se tulbură sufletul ca apa unei fântâni în care s-a desfundat un izvor nou.

O minune: puterea atât de fragedă a mugurului proaspăt învinge şi sparge scoarţa cea mai tare şi mai dură a unui arbore.

SENINUL CERULUI SUFLETELOR NOASTRE E IZVORUL DE FRUMUSETI MANGAIETOARE AL MUGURILOR DE LUMINA !

SIBILLA POESIS

citate culese de pe net

PRIETENILOR MEI, CU DRAGOSTE …

Prietenilor mei, cu dragoste …

E timpul prieteniei, e timpul zambetelor , al miracolului …

sunteti seninul cerului sufletului meu, voi prietenii , muguri de lumina …

Va multumesc tuturor, pentru ca-mi sunteti aproape, va doresc un sfarsit de saptamana senin si un dar muzical, in semn de pretuire, Kukavica, o soapta a sufletului meu :

Sibilla Poesis

ZBOR …

PRIETENIE

ZBOR ..

am trezit frematand, aripile tale din somn,

le-am surprins surazand inspre maine …

ti-am simtit mangaierea, voiai sa adorm,

sarutand zborul trist, sa ma curgi in tine …

stiu, ti-am soptit apa vie in aripi, am vina,

te-am zmintit in padure de lacrimi de-albina,

ti-am cuprins muguri de ganduri in mana,

liniste cuminte… invinsi, vom zbura impreuna …

Sibilla

CIUTA :

Natura este singurul ucigas care nu poate fi judecat. Kazimierz Matan
Natura - acest Paradis regasit din care vrem neaparat sa ne autoalungam. Vasile Ghica
Natura picteaza pentru noi, zi dupa zi, imagini de o infinita frumusete. - John Ruskin

PRIETENIE :

Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima.

A FI LIBER :

Libertatea omului e partea divina din el. ( Petre Tutea )

Nu poate fi o nenorocire mai mare pentru oamenii liberi decat pierderea libertatii cuvantului. ( Demostene )

A fi liber inseamna a fi singur stapan pe ceea ce faci sau pe ceea ce nu faci. ( La Bruyere )

Despre Iubire

1. Aud vibrand vocea ta in toate zgomotele lumii. ( Paul Eluard )

2. Iubirea este arhitectul universului. ( Hesiod )

3. Iubirea ! Este aripa daruita de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el.

( Michelangelo Buonarotti )

4. Dragostea arata omului cum ar trebui sa fie. ( A. P. Cehov )

5. Vrei sa fii iubit, iubeste ! ( Seneca )

6. Eu m-am nascut ca sa iubesc. ( Sofocle )

7. Iubirea este cea mai inalta fericire la care poate ajunge omul, caci numai prin ea

cunoaste ca el e mai mult decat el insusi, ca e una cu totul. ( Rabindranath Tagore )

8. Iubirea inseamna a fi doi si a nu fi decat unul. Un barbat si o femeie ce se topesc

intr-un inger. ( Victor Hugo )

9. Intamplator, oricine poate iubi. ( F. M. Dostoievski )

10. A iubi nu inseamna a ne privi unul pe celalalt, ci a privi amandoi in aceeasi directie.

( Antoine de Saint-Exupery )

11. Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost

incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt

doar un preludiu…. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina

cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva. ( Rainer Maria Rilke )

12. Cauta iubirea cu inima, nu cu capul. ( Mark Twain )

13. Iubeste putin cel ce poate spune prin cuvinte cat iubeste. ( Dante Alighieri )

14. Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din

propria tristete.( Cioran )

15. Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali. ( F. Dostoievski )

16. Dragostea e asemeni febrei; nu le putem stapani pe nici una si nici nu putem

limita durata sau intensitatea lor. ( La Rochefocauld )

17. Dragostea este tot ceea ce avem, este singura modalitate in care ne putem ajuta

unul pe celalalt. ( Euripide )

18. Cursul dragostei adevarate nu a fost niciodata neted. ( William Shakespeare )

19. Iubirea nu inseamna placere. ( Confucius )

20. Iubirea este singura datorie pe care o cunosc. ( Albert Camus )

ZBOR :

am decis, sa vin inspre mine, prin tine, da-mi aripile tale sa zbor …

SIBILLA POESIS

citate culese de pe net

9 MAI, IN STRAIE DE SARBATOARE !

9 MAI, IN STRAIE DE SARBATOARE !

MOTTO:
“Viitorul Europei este ancorat
în România , la fel de solid
cum România este ancorată
în valorile şi spiritul european“

N. Titulescu

Ziua de 9 MAI are in constiinta poporului român, o tripla semnificatie: proclamarea independentei de stat a României la 9 mai 1877; Victoria Coalitiei Natiunilor Unite in cel de- Al Doilea Razboi Mondial la 9 mai 1945 si Ziua Europei.

Sibilla Poesis

La Multi Ani, Parintelui Ion Petrica !

La Multi Ani, Parintelui Ion Petrica !

Astazi, 9 mai, preotul Ion Petrica de la Manastirea ” Sfantul Ilie de la Izvor ” Vasiova, judetul Caras-Severin, implineste 33 de ani, prilej de multumire pentru daruirea sa in slujba multor copii, tineri, oameni necajiti, prieteni, credinciosi, prilej de a-i face urari, caci el este atat de modest, si darul meu sper sa-l bucure, pentru ca de la parintele, colegul, prietenul de suflet, omul deosebit, am invatat a ierta, a zambi in fata incercarilor, a continua sa psesc oricat de greu mi-ar fi, a avea rabdare si cumpatare, am deslusit Cuvantul si invataturi de folos pentru suflet .

In prima sa carte, ” Meditatii pentru contemporani “, Parintele Ion Petrica spune astfel : ” Slujirea lui Dumnezeu este o taina. Prin slujirea lui Dumnezeu are loc acea vedere a nevederii. Esre o legatura cu o lume pe care din ce in ce mai putin vrem sa o acceptam : lumea lui Dumnezeu. O lume fara Hristos este o lume fara sens. Prin Hristos nu manipulam, nu determinam pe altii sa creada in ceva, ci aflam insasi viata adevarata. Omul contemporan se complace intr-o bajbaiala … ” si tot parintele spune ” Omul impietrit al zilelor noastre sa-si poata reechilibra viata biologica, viata sociala, viata economica, viata politica, viata eclesiala ( bisericeasca ), viata de zi cu zi, folosindu-se de standardele celor doua : al crestinismului si al stiintei. Aceasta pentru ca doar crestinul poate reechilibra cu adevarat viata intregii planete. Crestinul este si om al stiintei curate, deoarece viata lui este viata in Dumnezeu, iar stiinta lui si teoriile stiintifice sunt din stiintele lui Dumnezeu, Cel ce a sadit in lume principiul miscarii, paralelismul, legea gravitatiei, legea morala naturala, s.a. prin crearea lumii de catre El. ” . Parintele Ion Petrica, are un mesaj, si acela este urmatorul : ” Noul Val, este un nou val de vietuire, valul transformarii in bine, timpul uman trebuie sa fie timpul devenirii. Prin impacarea cu celalalt, prin pretuirea semenului, fara razboi rece, fara lupta finaciara globala, oamenii pot duce viata lor la un nivel ridicat de existenta. Romanul doar ca om al lui Dumnezeu se poate bucura de toate, dar sa nu uite ca are nevoie de un nou val, devenirea. … Ramane sa pasim in viata aceasta, privind mereu inainte, totdeauna avand in fata icoana unui nou inceput … ”

Recunostinta , Parinte, pentru toate cate am invatat de la si prin tine, multa sanatate, impliniri si zambete de lumina, pretuire si, fie ca Dumnezeu sa vegheze ca harul tau sa ne fie mereu senin , iar bunatatea si intelepciunea ta, sa ne indrume si sa ne calauzeasca pe Calea curata ! La Multi Ani !

LA MULTI ANI, PARINTELUI ION PETRICA !

Sibilla Poesis

Victor Babiciu, este un luptator si un supravietuitor !

Victor Babiciu, este un luptator si un supravietuitor !

” … pesimismul meu este modul meu de a nu accepta sa judec normal o anormalitate … eu, imi iubesc tara, dar, din iubirea mea , se naste si disperarea … disperarea este in adancul ei, o alta forma de speranta … nu esti indiferent … ” Octavian Paler

Iata ca, Victor Babiciu, este un luptator si un supravietuitor, este acel “lup singuratic”, care a rezistat haitelor … Nu voi accepta sa aud expresii de genul ” Victor Babiciu s-a sinucis virtual ” , ” Victor era… ” , ” Victor a fost “, s.a.m.d., nu voi accepta, pentru ca, Victor este, este prietenul nostru de suflet, este omul care ne-a inspirat si ne-a invitat, incitat la discutii, si este inca el, Victor Babiciu ! Cati au curajul, puterea, demnitatea, onestitatea, de a fi ei insusi … cati dintre cei care au prins avant si s-au transformat peste noapte in judecatori, de amorul artei, cati au dreptul de a lovi sunt exemplu si in masura de a da lectii de moralitate … eu zic atat, intelept ar fi, sa taca ! De ce am simtit si am scris, pentru ca ” cel care este insotit de ganduri nobile nu este niciodata singur ” ( Fletcher ), pentru ca Victor Babiciu este un om deosebit si nu merita toate mizeriile scrise in ultimele zile prin blogosfera, pentru ca nu e corect si cinstit sa judecam, fara ca mai intai sa ne vedem noua propriile barne, si, pentru ca e firesc sa nu uitam a fi oameni !

Sibilla

Pentru ca sunt un om cinstit, nu am nimic de ascuns, si pot privi oricand direct in ochi, pentru ca sunt la randu-mi o luptatoare si o supravietuitoare, am scris cele de mai sus si ca raspuns, acelui ” anonim :” care, a avut marele merit, de a ma intreba direct, astazi, curios foc si viteaz nevoie mare, dar, a uitat a se semna … probabil patruns de emotii fiind, il inteleg … mesajul sau : ” fa proasto, il iubesti pe Victor, e calul tau fa ? ” …. Ti-am raspuns mai sus anonimule, si , retine bine, noteaza, poate iti foloseste si alta data cand te mai furnica : Sibilla, nu confunda caii cu armasarii ! Asadar, ” fa, proasta ” ti-a raspuns, direct, cum ai cerut cu insistenta .

” A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune “

Cicero

” Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te innalta. “

N. Iorga

” Sufletele mari au intalnit intotdeauna opozitie din partea mintilor mediocre . “

Albert Einstein

Florile de colt, sunt simbolul prieteniei, si au iz de nemurire !

Le ofer, tuturor celor care le pretuiesc !

Sibilla Poesis