E TIMPUL PLOILOR…

E TIMPUL PLOILOR…

ploua, ploua …

e vremea ei, e vremea ploii,

tanjesc vantul, ploaia si norii,

ma bucur ca ploua, tot ploua,

ma uda, ma soarbe, mi-e bine, mi-e roua..

ma scalda-n secunde racoare, ce bine,

si ploaia-mi dezmiarda dorul de tine…

iarba si lacrimi de ploaie, tu-mi esti iarba,

ochii mei te alinta, sarutand firele-ti plapande,

iarba mea cuib, ascunzis de cirese si soapte,

de mister, izvor de iubire, de cuvinte flamande…

ma imbii sa te cuprind, sa ma-ntind..

sa-mi mangai spatele… doare, cat doare,

ar fi placut sa-ti simt rasuflarea chicotind…

insa nu pot, nu vreau sa-ti strivesc gustul moale,

surasul ti-ar muri sub talpile-mi goale…

e timpul ploilor care rasar in noi,

sa ne-ascultam a clipocit, dansand cuminti,

cantam cu ploi, mancam cirese din noroi,

visam, zambim, in cer se-aude un oboi… mocniti,

de toate ce inmuguresc in noi, de-mbratisare de culori,

ne-adulmecam setosi, ne sarutam, ne respiram cu ploi,

samburi iubirii ne daruim, ce curcubeu vom naste apoi…

ne impletim in ploi, e timpul ploilor vestind de noi,

e vremea ei, a noastra, e vremea ploilor, a ploilor in doi…

SIBILLA POESIS