TE CAUT…
TE CAUT …
s-astept … o asteptare poate ma omoara,
tresar fior de nufar, nu-ncetez a te cauta,
te plamadesc in tot ce ma-nconjoara,
in zori de zi, povesti, chiar si in Luna mea…
ma tem c-am sa gasesc pe-altcineva,
cand umbra-ti vie n-are sa rasara,
te caut, parfum timid de flori de colt, senin,
oare e lumea ta pe creste si m-astepti sa vin,
sau vreau pe mine a ma regasi in soapta ta,
te caut pe tine sau pe mine, lacrima si stea…
mi-e draga lumina tacerii prezentei tale,
iubesc freamtul, zbuciumul absentei si, doare,
sarutul tau mi-e asfintitul viu din mangaiere,
si izul de margaritare cand sufletu-mi te cere …
mi-e dor, de noptile de sanzaiene pline,
de zorile-ntelepte, de mine si de tine,
alerg spre campul de sperante, sa ma odihnesc,
maine, reiau cautarea, sa ma gasesc, sa te-ntalnesc,
o simfonie de senzatii va fii mirarea si uimirea noastra,
cu nuferi, flori de colt si sanzaiene, poate-o stea albastra…
SIBILLA POESIS
Filed under: sibilla_poesii
Superb! Emoţionant!
Omul nu este doar o fiinţă finită, cum vrea să afirme gândirea contemporană, ci şi o fiinţă infinită; el este infinitul sub o formă finită, sinteza finitului şi a infinitului. Insatisfacţia omului în faţa finitului, aspiraţia sa către infinit sunt manifestări ale divinului în om, sunt mărturia omului în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu şi nu doar a lumii. – N.A. Berdiaev
Floarea de colţ parcă este simbolul speranţei, nu?
isabellelorelai…numai o zapacita ca mine putea sa observe comentul tau asa tirziu….floarea de colt este simbolul si surasul sperantei, adevarat sestro
si da…mereu caut…si da, zambesc…
recunostinta draga prietena,
Sibilla