” ANA, ZORILE SE VARSA… ” - sufletul doinelor, lacrima si izvor de zambete…

” ANA, ZORILE SE VARSA… ” - sufletul doinelor, lacrima si izvor de zambete…

Intotdeauna am simtit ca sufletul doinelor este lacrima si izvor de zambete, mai apoi, alean al dorurilor, tristetilor si durerilor, dar si voce a florilor gandurilor noastre, pe care nu le putem rosti, nu le putem ” zice ” altfel decat, poate ca numai doinind. La fel ca toti romanii, banatenii indragesc doinele dintotdeauna, le canta intr-un fel aparte, cu sufletul mai intai, doina este pentru banatean o impletire de farame de suflet si voce , de duiosie si pacima, de caldura si blandete, un manunchi de manghiieri , o eliberare a sufletului de poveri, caci, dupa ce canti sau asculti o doina, lacrimile devin izvor de zambete si sperante… Versurile doinelor cuprind laolalta atata bogatie de trairi, emotii, frumusete si viata, povesti de dragoste si de dor, amintiri si sperante, incat ele merita a fii pretuite si zamislite si in sufletul generatiei mai tinere, pentru ca si urmasii nostrii sa invete a doini, adica a trai frumos, in buna intelegere cu natura, cu simtirile, cu divinitatea si sa invete sa nu-si piarda sperantele…. Promovand doinele, ne perpetuam valorile spirituale si culturale, le tezaurizam, le transmitem noilor generatii, carora trebuie sa ne facem timp a le povesti cum doineau stramosii nostrii la vreme de razboi ori de pace, la bucurie sau la necaz, apoi se intorceau la cele zilnice, putin mai usurati si mai increzatori… sa ne rupem feliute din timp sa doinim tinerilor, si, daca o facem macar in prag de sarbatori, tot e ceva, decat sa ne afundam in uitare…. nimeni nu va putea pretui ceea ce nu cunoaste, si atunci sa nu aruncam cu piatra in locuri in care poate ca nu am semanat nimic …

” lumea crege ca mi-i bine,

dar, arge sufletu-n mine… “

…….

SIBILLA POESIS