PRIMAVARA DACICA…
Posted on aprilie 16, 2008 by sfinx667
RENASTEREA…
pasii mei poticniti, rostesc rugaciunea trezirii,
blanzi muguri de lumina tresar de fiorii trairii,
chemarea ma arde si gleznele imi cuvanta,
un murmur de balade uitate ma infrunta…
ma sorb tainice soapte vestind Mari Preotese,
ma fura Padurea, vad Zeul din Stanca cum iese,
ma-mpiedic si cad cu fata-n pamant, plang,
ma ridic a tacere, am uitat sa ma frang…
simt nasterea vie, ma-nvaluie in vraja si foc,
mi-e sangele-mi dacic strain de minciuna, de joc,
si- atunci seninul Cerului meu, Adevar limpezeste,
aud bucuria Invierii in mine cum creste, tot creste…
Sibilla
Sibilla Poesis
Filed under: Sibilla | Tagged: geto-daci, Zamolxis, renastere, primavara, istoria romanilor
Nu stiu cum se face, dar de cate ori intru aici pur si simplu imi apare zambetul pe fata. Chiar daca afara ploua ori e innorat. Frumoasa frumoasa primavara dacica …
… si mie mi-e drag rosul tau… parca e mai bland decat al meu mai daie zambitoare…
multumesc frumos,
Sibilla
Mie imi plac ghioceii de mor, din pacate nu ii vedem prea mult. Aaa, si mielusesii, aia tin tot anul.
Frumoasa poezie, te-am simtit printre versuri.
Totul e frumos aici!
@Oana, si acum plang cand aud plansul mieilor la taiere… sunt copii…. iar ghioceii sunt primul suras al primaverii… …sigur ca-ti plac, si tu esti un ghiocel
@multumesc frumos, te mai astept cu mult drag,
Sibilla