SFANTA SI MAREA ZI DE MARTI DIN SAPTAMANA PATIMILOR - MESAJ SI INDEMN !

SFANTA SI MAREA ZI DE MARTI DIN SAPTAMANA PATIMILOR - MESAJ SI INDEMN !

Parintele Ion Petrica , de la Manastirea ” Sfanul Ilie de la Izvor ” Vasiova, judetul Caras-Severin, a rostit intr-u intelegerea crestinilor, in ” Meditatii pentru contemporani “, cuvinte lamuritoare despre mesajul fiecarei Slujbe din Saptamana Mare a Patimilor. Iata mesajul si indemnul transmis credinciosilor, pentru Sfanta zi de Marti din Saptamana Patimilor :

” Putem sa-i spunem o zi grea, datorita mesajului pe care-l transmite Evanghelia… Evanghelia de la Matei, capitolele 22 si 23, versetele 15-46 si 1-39. Mantuitorul este ispitit de mai marii templului, de farisei, de saduchei sa poata avea motiv de a-L condamna. Dupa ce Mantuitorul le raspunde acestora asa cum este caracteristic unui Fiu al lui Dumnezeu, ii acuza de falsurile si viclesugurile aparute la mai marii conducatori ai crezului mozaic. Discursul pe care-l va tine este unul inspaimantator. Folosirea cuvintelor : ” vai voua… ” de aproape zece ori, arata foarte clar mania lui Dumnezeu asupra fatarniciei. Supararea lui Dumnezeu este atat de mare acolo, unde altarul nu mai este altar si chiar si acolo unde darul de pe altar trezeste interesul slujitorilor. Un parinte al bisericii noastre spune ca Dumnezeu este si al dreptatii si al maniei, dar crede ca, mai mult decat orice, Dumnezeu este al iubirii, pentru ca El este Iubirea. Incercand sa arate lucrul acesta spune ca in 24 de ore, cat are o zi, Dumnezeu sta doar o ora pe scaunul dreptatii si al maniei, iar celelalte 23 de ore le petrece pe scaunul iubirii si al milei. Gandul pe care trebuie sa-l asezam astazi in inimile noastre este o continuare a intelegerii de ieri, a zilei de luni, mai precis, tot in ceea ce priveste relatia cu aproapele. Mantuitorul nu s-a suparat pe om si neputintele lui ontologice, ci pe ceea ce reprezinta relatia cu celalalt, de la nivelul slujitorului de altar si pana la simplul credincios. Il dezamagim pe Dumnezeu, pentru ca nu pastram intacta relatia de iubire cu celalalt. Parintele Sofronie spunea ca porunca ” sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ” nu arata masura sau gradul la care trebuie s ajungem, adica sa-l iubesc pe semenul meu intocmai cum ma iubesc pe mine, ci arata deofiintimea neamului omenesc. Asadar, nu pot fi eu un om al singuratatii si al insingurarii, ci sunt fiinta in comuniune, caci fara comuniune nu exista fiinta. ”

Iata deci, Dumnezeu este iubire, El este in fiecare din noi, asadar suntem florile iubirii Lui si ” sufletele sunt ideile lui Dumnezeu “… sa luam aminte la indemnul de a ne iubi aproapele ca pe noi insine, caci semenii nostri sunt cu noi, langa noi, sunt pentru noi si spun despre noi cine suntem… lepadandu-ne de nepasare, de fatarnicie, de ura, de minciuna, de toate cele rele, ne apropiem de El, iata, si iubindu-ne semenii, pe aproapele nostru… Iubirea Lui este atat de mare incat ajunge pentru noi toti, sa luam aminte !

” … acolo unde dragoste nu e, nimic nu e… ” …. unde nu exista dragoste, iubire, nici Dumnezeu nu salasuieste…. El e iubire, deci acolo unde iubire e si Dumnezeu e !

SIBILLA POESIS