SFINTII PARINTI DESCHID PORTILE CERULUI PENTRU NEAMUL IN CARE-SI AU OBARSIA !

SFINTII PARINTI DESCHID PORTILE CERULUI PENTRU NEAMUL IN CARE-SI AU OBARSIA !

Traim vremuri in care, din nefericire, unitatea de credinta si unitatea nationala se pot dizolva, atat timp cat nu acceptam ca cea mai mare bogatie, putere si frumusete este marea valoare a sfintirii neamului, sfintenia prin conservarea unitatii. Va trebui sa ne trezim din visare, sa renuntam la resemnare, sa ne implicam, caci sufletul neamului nostru este o icoana, o comoara cum rar intalnim, noi romanii traim bucuria Invierii altfel, cu sufletul, fara a ne fali cu trufie si aroganta ca marile puteri economice si politice,intelepciunea neamului nostru curat in simtire ne poate fi salvare, daca ne vom deschide sufletele trecutului nostru istoric, si ne vom redescoperii valorile spirituale, nationale, daca vom accepta ca numai uniti, solidari vom reusi, caci, Dumnezeu ne iubeste. Ne-am pastrat datini, obiceiuri, traditii, romanul simplu traieste in comuniune cu Sfintii Parinti, iata, de aici vine puterea neamului romanesc de a se invesnici ! Permanenta prezenta a lui Dumnezeu in viata, sufletul romanului, a dat puterea de supravietuire, ne-a intarit in fata nenumaratelor incercari, si tot de aici ne vom izvori curajul si respectul, din iubirea de aproape, de Dumnezeu, prin unitate de credinta , prin pastrarea identitatii si, vom reusi cu siguranta. Iata ce ne invata atat de frumos si minunat Parintele Sofronie, ucenicul Cuviosului Siluan : ” Domnul a indreptat si sfintit sirul stramosilor Sai. In chip asemanator, fiecare dintre noi, daca urmam lui Hristos, ne putem indrepta pe noi insine in fiinta noastra individuala, restaurand chipul lui Dumnezeu in noi printr-o cainta totala, iar facand astfel putem ajuta la indreptarea stramosilor nostri… Suntem atat de legati intre noi, incat omul nu se mantuieste doar pe sine insusi. ” ( Arhimandritul Sofronie - Rugaciunea, experienta vietii vesnice ). Parintele Ion Petrica de la Manastirea ” Sf Ilie de la izvor ” Vasiova, in ” Meditatii pentru contemporani “, vorbeste la randu-i si mai important, ne indeamna la pastrarea identitatii nationale si la pretuirea unitatii de credinta a neamului romanesc : ” Vedem ca importanta sfintilor pentru un neam nu este una mai putin insemnata, ci putem spune ca este una capitala, caci desavarsirea lor aduce cu sine indreptarea unui neam, conservarea lui, care nu poate iesi din istorie, nu se poate autodistruge, pentru ca are la temelia sa aceste minunate fiinte - sfintii. ….. Viata sfintilor este modelul de vietuire al omenirii, Lumina in care traiesc ei se transfera intregii umanitati si omul simte, desluseste si priveste spre Sfanta Inviere, stiind ca prin ei trebuie sa treaca de la moarte la viata, de la repaus la miscare, de la temporar la vesnicie. Lumina gandirii lor induhovnicite a inchegat Sfanta Traditie, adica adevarurile revelate ( dogmele ), prin ei le-am patruns, le-am inteles si traim prin ele. ….. Nu prea multe neamuri ale acestui secol framantat, al indiferentei, al iubirii de arginti, se pot lauda cu o comoara mai mare decat neamul romanesc. In saracia lui, in incercarile lui, in defaimarea sa, acest neam aduce in fata intregii lumi icoana, chipul, trupul neputrezit al Sf. Ioan Iacob Hovevitul. ” Mai spune parintele Ion Petrica printre multe alte cuvinte alese si sfaturi duhovnicesti de nepretuit, ca, noi romanii va trebui sa ne redescoperim dragostea frateasca cu Sf. Ioan Iacob Hozevitul, parintele Staniloaie, parintele Arsenie Boca, Vulcanescu, Voiculescu… Cand vom intelege, vom reusi, pentru ca modele avem, decizia ne apartine, datoria morala de a ne pastra trecutul neintinat si a perpetua generatiilor de maine dragostea fata de Dumnezeu, neam si tara, adevaratele bogatii, in mainile noastre sunt. Va trebui sa incetam a ne tot cauta si gasi scuze pentru orice si din orice, va trebui sa ne implicam, sa pretuim sufletul nostru romanesc, pentru ca meritam si avem acest drept, si asta nu indepartandu-ne de Dumnezeu si in nici un caz nu umilindu-ne la nesfarsit la portile poleite ale altora, de acolo numai a invata sa fim slugarnici am capata si numai batjocora … respectul il vom capata prin unitatea de credinta, prin apropierea de Dumnezeu, de invataturile lui Iisus. Noi putem fi pilde pentru altii, cand vom inceta a fi obiect de studiu, experienta sau pioni pe tabla de sah a netrebnicilor slujitori ai intunericului. Lumina se pogoara si cerul se va limpezii, sufletele noastre se vor insenina, numai daca o vom primi si pretui cum se cuvine, de noi depinde ! Am amintit astazi despre Sfintii Parinti ai neamului romanesc, in nici un caz intamplator caci, ” Toti acesti sfinti s-au asemanat cu Dumnezeu, primind puterea de a face minuni, iar minunea cea mai mare este ca ei deschid portile cerului pentru toti crestinii si pentru neamurile in care-si au obarsia ! ” Inchei cu povetele parintelui Arsenie Boca, slujitorul lui Dumnezeu si iubitorul neamului romanesc, de la care trebuie sa luam aminte si sa invatam a pretui :

“ Noi nu suntem numai lucruri ca sa mergem in virtutea legilor necesitatii; noi mai suntem si fiinte spirituale, inzestrate cu constiinta, si ca atare mergemin virtutea legilor libertatii. Ca atare cautam adevarul si ca atare Il cautam pe Dumnezeu. …. Intreaga noastra fiinta trebuie sfintita, pentru a ne apropia de Dumnezeu. O cunoastere teoretica a lui Dumnezeu au si dracii, ba si multi teologi, dar aceasta nu-i sfinteste. Dumnezeu face parte din destinul omului si e nelinistit sufletul nostru pana nu se odihneste intru Dumnezeu. Ne-a adus Dumnezeu din nefiinta la fiinta, dar sa ne mantuiasca nu poate fara noi. Luati aminte, Calea Mantuirii are trei vrajmasi : lumea, trupul si diavolul ! … Fara sa vrem, cu sila, nu ne mantuieste nimeni. Asa voieste Dumnezeu, ca darul mantuirii sale sa fie si roada vointei si ostenelii noastre! ”

Adevar grait-a Parintele Arsenie Boca, cand vom intelege si vom accepta, vom reusi, cand ne vom dori cu adevarat si cu mare credinta mantuirea neamului, abia atunci se va implini ! Sfintii Parinti nu inceteaza sa vegheze, sa ne vorbeasca, sa ne povatuiasca, sa ne deschidem urechea, inima, sufletul, mintea, sa luam aminte si sa nu ne indepartam de invataturi. Dumnezeu ne iubeste, noi trebuie sa-i primim iubirea, nu sa ne indepartam dezbinati de ea, ci uniti ne vom bucura de Lumina si de mangaierea ei !

SIBILLA POESIS