DORINTA …
DORINTA …
azi, cand ma plang de dor, descatusate-ti soapte primenite in margaritare,
zambesc secundelor, cuminte si ma-ndemn timid sa-mi scutur din mirare,
o lacrima de vis se-asterne peste coama gleznei, curios, uimirea ta nu doare,
sperasem sa ma simti tu om, pe mine, nimfa ce uitase ca e vie, ca tresare…
a fost sa fie, ori n-am inteles, aievea tu respiri sau jocul renascut in vers,
si-a frant culoarea langa teiul cu parfum de mugur de lumina prea intens,
raman izvoarele sa-mi cante baladele demult uitate de calatorii obositi,
ce-au adormit de dorul lor, candva in noapte, visandu-si setea osteniti,
si, ne vorbeste Ciuta, ne spune o poveste inecata-n tainica de-acum padure,
“pastrati clipa, secunda si ferecati-o-n fiece speranta, feriti-o-n rugaciune “…
tresar surasuri incremenite in ciorchinele de mure, zmeura si fragi, a zbor,
ne regasim in noi puterea blandei sanse, de-a accepta, ca visele si basmele nu mor…
Sibilla Poesis
Filed under: sibilla_poesii | Tagged: Dor, dorinta, Iubire, poesis, poezii, Prietenie, Sibilla Poesis
Oricum, ca de obicei, plec mai senin dupa o vizita la tine.
O oaza de frumos, altceva nu pot sa spun.
E drept, nici viselele, nici basmele nu mor! De-ar fi aşa, cât de săraci am fi!
Dorinţa…
Este atât de efemeră, atunci când e împlinită!
Ca să dureze, trebuie să rămână în inimă, o taină… mereu o chemare, ceva depărtat, care ar fi minunat să fie…Nu să fi fost …
Să te trezeşti gândind la ea… îţi dă putere, îţi dă speranţă, îţi animă imaginaţia….Zâmbeşti uşurat! Dorinţa e acolo şi ziua este mai plină şi mult , mult mai uşoară.
E bine!
Nu-i asa Sukarit? Povestile nu se termina niciodata, mereu si mereu o iau de la capat. Tu nu vrei blog?
Oana, hm….Ce întrebare-mi pui!!! (Şi!) tu mă urăşti?! Ţţţ!
Victor, te salut colegu`
Nu raspund la provocari, mai mult esti zis la tata borgo pentru incitare la violenta a unui suflet pasnic si acuzatii foarte grave ! Adica cum e aia ” mi-a venit dintr-o data “…..sa fiu sincera, mi-a venit odata cu zorile, semn ca tre sa merg la …. nani :))
O zi senina Victor
Sibilla
forevergreen, multumesc mult
respecte,
Sibilla
SuKaRiT, nici eu nu as fi zis asa de frumos….
Te iau criticul meu si ocazional faci si pe psihologul, dar numai cand solicit
M-ai ” ghicit ” , multumesc
respecte,
Sibilla
Oana, :)))
sssttt, sa nu zici secretele, dau stii tu ce, dar nu divulga nimic :))
zic sa-i faci blog, e prietenul nostru…. dar sigur fara necrolog???
il iau sub aripa mea protectoare…
respecte,
Sibilla
Don’t give up! Bun indemn. Intotdeauna gasim puterea in vise ori basme. Ele sunt nemuritoare. De aceia e atata bogatie aici
Satmareanco, roscata si patimasa ca mine, alta vina nu ai/avem, decat ca suntem optimiste, credem cu tarie in vise si realizarea lor, si da, eu mai sunt si jumate sarb, si zic, daca e musai, apoi cu placere cooperez.. :))
multumiri,
Sibilla
si eu ma plangeam de dor.. :))
Eu cred că-ţi doreşti (visezi) un pisoi mic.
Sub cupola pădurii înfloreste inegalabilul dor românesc!
Unde ne sunt haiducii, au ramas doar in povesti ?
Ovidiu, al naibii dorul asta cum ne joaca el spre zambete… pe toti :))
Vania, ramane cum as stabilit… Arkan, sa faca fata, nu de alta, dar sarboica e dezlantuita …spre visare..
si vreau tigru, ce sa faca biet pisoi , nu prea are de ales, se va zamisli tigru..:))
Cristal ..
bine ai revenit… si cum povestile si visele nu mor, inseamna ca si haiducii nostri pandesc ei pe undeva…
ramane sa ne lasam ademenite in codrii si sa-i amagim cu apa de izvor, daca se lasa cu fragute si mure… sa-ti tot fie dor de dor…
Sibilla,
Ce ai ce te framanta?De unde “Dorinta” cu imagini ce ele sunt o poezie ca:Plansul de dor,/Lacrima de vis/Uimirea ta nu doare,/Parfum de mugur de lumina,/Feriti-o-n rugaciune,/Ne regasim in noi puterea blandei sanse.
Am cules aceste imagini din poezia postata “Dorinta” sa vezi si tu cum cum am “construit”o alta poezie,cu aceleasi imagini rare.Nimic nu-mi apartine decat faptul ca am “cules”imaginile ce comporta dorinta.Frumoasa postare si mai ales deosebita ca sens.O seara frumoasa ,Sibilla.tata Borgo.
tata borgo…. esti singurul care a sesizat acel ceva…
o duminica senina tata, si….multumesc mult, pentru fiecare gand, un zambet si o imbratisare de recunostinta de la eleva zapacita si neascultatoare care sunt ;
si da, am un dor si o dorinta sa ma zamislesc vultur sacru, sa zbor, sa zbor…sa nu ma opresc… si atat, in rest, e undeva, in mine…
respecte si recunostinta,
Sibilla
Să scriu ceva şi de pe noua adresă…
Vania, o duminica placuta prietene