OJ, KOSOVO DUSO SRPSKA !

KOSOVO JE SRBJIA !

Problema Kosovo nu pare a fi nici incheiata si nici la nesfarsit nu va putea fi amanata si falsificata. Milioane de sarbi stiu, simt, Kosovo a fost, este si mereu va fi inima si sufletul Serbiei. Istoria nu minte, purificarea etnica s-a facut in timp, pe etape si bine planificata si dirijata, dar, toti cei care au scuipat in obrazul intregii natii sarbe, in obrazul statului sarb, vor plati in cele din urma, fie ca e vorba de asa numitii “aparatori ai dreptatii”, “eliberatorii”, sau cum s-or mai numi ei in spatele intereselor si al minciunilor, al nemerniciilor si crimelor, fie ca e vorba de fostii criminali de razboi care au vandut si au manipulat kosovarii, toti sunt o apa si un pamant, oameni nu-i putem numi, dihanii si marionete in mainile celor puternici pentru moment , da . S-a discutat mult, in numeroase medi, circula mii de posibile scenarii, de la crunta realitate pana la cele mai fanteziste variante, insa, ce este cu adevarat groaznic, zguduitor si trist, este calvarul la care a fost supusa populatia civila sarba ani si ani, cadavrele lasate in urma, copilasii cu ochisori vesnic tristi, foamete, pustiu, dezastru…in locuri in care a existat industrie, au existat lacasuri de cult, manastiri ortodoxe, in locuri atat de frumoase candva … au ramas ziduri si ” brate ” de cladiri sfartecate, urme care au ramas ” in picioare ” pentru ca nimeni sa nu uite, cum sa uiti chipul fiului cazut in lupta aparandu-si tara, sau pamantul, candva casa ta, cum sa poti uita ororile pe care a trebuit sa le suporti, jignirile gratuite ale nenumaratilor analisti in toate si vajnici curajosi de la distanta, aparuti precum ciupercile dupa ploaie…si inca ce ploaie, o ploaie de sange, de prea multe ori sange nevinovat, trupurile oamenilor care au murit doar privind si, neintelegand, de ce mor, pentru ce… ca sa-i fie bine cui, in numele si la ordinul cui… Tristetea a pus stapanire pe sufletul Serbiei, pentru ca nici un kosovar nu e multumit ori fericit la ora asta, inca nu s-au dezmeticit, unii dintre ei, in naivitatea lor au crezut tot ce li s-a “servit” cu generozitate, promisiuni probabil, minciuni, rauri de lapte si miere pentru ca sa consimta…la ce au consimtit, abia acum incep sa incerce a face fata … dezastrul si ura si banii si puterea si-au spalat mainile, au luat o mica pauza, sangele sarbilor morti insa striga, si pamantul sarb isi cere inima, caci, da, Kosovo je Srbjia, acesta este adevarul pe care scepticii, incapatanatii si cei fara argumente si temei continua sa-l respinga …. Vom auzi peste ani refrenul de acum cunoscut : ” ne exprimam regretul pentru atrocitatile la care ati fost supusi … “, cum s-a intamplat dupa Vietnam, Hiroshima, Nagasaki, Iraq, si, cu asta s-a rezolvat tot… vor fi inviati mortii, va fi stersa toata lacrima, vor disparea subit toate traumele psihice care sfasie sufletele copilasilor, da ? … Sarbii, nu i-au urat pe kosovari, ei au rostit rugaciuni, au sperat pana in ultima clipa , apoi, au soptit cu ochii ridicati la Cer : ” Doamne, iarta-i, caci nu stiu ce fac … ” Daca acum stiu, chiar daca nu recunosc inca, nu incalzeste cu nimic pe nimeni, raul a invins, deocamdata, caci nu va lasa divinitatea nimic nedezvaluit si nimic fara de sfarsit … si da, nu trebuie sa acceptam neadevaruri, de dragul nimanui, nu putem a ne cladi fericirea pe nefericirea altuia, caci se va narui, la fel cum s-au naruit visele sarbilor !

Iata numai cateva ” franturi ” din istoria sarbilor ( si nu voi aminti acum nici Paleoliticul, nici nimic din ce ar putea parea a fi patima sau patetic, sunt doar mici fire de lumina … ) :

De ce este mentionat Kosovo
Imperiul otoman a invins armata sarba in doua batalii cruciale: pe malurile raului Marica in 1371 -unde au fost invinse fortele nobililor din Macedonia si la Kosovo Polje (Campia Kosovo - “campia pasarilor negre”) in 1389, unde trupele vasale, cu bosnieci, muntenegreni, bulgari si alti aliati sub comanda Printului Lazar Hrebeljanovic - cel mai puternic conducator sarb al timpului -au suferit o alta infrangere. Abia ce turcii l-au invins pe Lazar, si atat Lazar cat si Sultanul Murat (injunghiat in cortul lui de Milos Obilich care s-a dat dezertor) au fost ucisi. Infrangerea nu a adus ocupatia turca imediata a Serbiei, dar secolele urmatoare de ocupatie au alimentat mituri de onoare si eroism care i-au ajutat sa-si pastreze demnitatea si sensul de natiune. Sarbii inca mai recita poeme epice si canta cantece despre nobilii ce au cazut la Kosovo Polje; aniversarea bataliei este Ziua Nationala a Serbiei, Vidovdan (Ziua Sf. Vitus), Iunie 28.

Turcii au persecutat aristocratia sarba, au determinat exterminarea fizica a elitelor sociale. Din moment ce Imperiul Otoman a fost un stat teocratic islamic , Sarbii Crestini traiau aproape ca sclavi - abuzati, umiliti si exploatati.In consecinta ei au abandonat treptat centrele urnbane retragandu-se spre munti. Serbia (ca majoritatea Balcanilor) a fost condusa de Imperiul Otoman aproape cinci secole. In aceasta perioada aproape doua treimi din populatia albaneza , inclusiv cei mai puternici nobili feudali, s-au convertit la islam.

Razboiul Cruciat cu Musulmanii
In timpul Marelui Razboi (1683-1690) dintre Turcia si Alianta Cruciata - creata cu sprijinul Papei -Sarbii s-au rasculat impotriva turcilor. Curand razboiul de gherila s-a raspandit in toti Balcanii: din Muntenegru pana in bazinul Danubian si serbia antica (Macedonia, Raska, Kosovo and Metohija). Oricum insa, cand austriecii au inceput sa se retraga spre nord au chemat si poporul sarb sa vina cu ei. Avand de ales intre asuprirea turcilor si a trai intr-un stat crestin sarbii si-au abandonat casele in masa, condusi de Patriarhul lor Arsenije Carnojevic. Multe zone din sudul Balacanilor au fost depopulate in acest proces iar turcii s-au folosit de acest prilej pentru a islamiza Raska, Kosovo and Metohija.

In timpul retragerii, dupa infrangerea fortelor europene in 1690, otomanii si albanezii musulmani au supus populatia la represiuni in masa si,esential, la prima purificare etnica la scara mare, inclusiv in Kosovo si Metohija unde aproximativ 1 400 de manastiri si biserici crestine acopera zona. (Manastirea patriarhala de langa Pe, Kosovo a servit ca centru administrativ al Bisericii Ortodoxe Sarbe din secolul 13 pana in secolul 18.)

Rezistenta sarba impotriva dominatiei otomane, latenta pentru multe decade a izbucnit la suprafata la inceputul secolului 19 odata cu Prima si a Doua Rascoala Sarba din 1804 si 1815. Imperiul turc se confrunta deja cu crize interne profunde fara speranta vreunei reveniri. Ca rezultat a rascoalelor si a razboaielor urmatoare impotriva imperiului otoman s-a format Prtincipatul sarb Independent si a fost recunoscut pe plan international in 1878.

Razboaiele balcanice 1912 - 1913 au pus capat dominatiei turce in Balcani. Turcii au fost impinsi inapoi peste canal iar in teritoriile pe care le-au parasit s-au creat state balcanice nationale. Odat cu sfarsitul primului razboi mondial si caderea imperiului Austro-Ungar si a Imperiului Otomanau fost create conditiile pentru proclamarea Serbei, Croatiei si sloveniei in Decembrie 1918.

Rugaciune … :

Oj, KOSOVO DUSO SRPSKA ! Dumnezeu sa faca dreptate, noi sa iertam, dar, sa nu uitam nimic!

SIBILLA POESIS

informatii culese de pe net : www.didyouknow.cd/romania/story/kosovo