SOPTIND TACERI, LA VAMA CERURILOR …
Tăcerea are glasurile ei de înţelepciune: ascult-o! -
SOPTIND TACERI, LA VAMA CERURILOR …
sub biciul suferintelor ascunse, am invatat sa zbor,
nu am ferit nici o petala vie, care-mi urla de dor,
mi-am mantuit genunchii in taina lacrimilor nenascute,
iar sufletu-mi s-a ridicat, a invatat sa ma asculte …
deasupra de tristeti am rasarit din zambet o speranta,
mi-am daruit polenul ploii, am renascut viata din viata,
cantecul ierbii mi-a fost pilda si ranile doar chip de lut,
imi uit aripile spre ceruri, ma regasesc in fiecare gand pierdut…
Sibilla Poesis
Poţi îndura nenorocirile care vin din afară, sunt nişte accidente. Dar să suferi din vina ta, asta este cupa cea mai amară întinsă de viaţă.
Cel mai dureros cuvant: NICIODATA!
Înţelegerea nu înseamnă a dovedi şi a găsi motivări, ci a cunoaşte şi a crede.
” Soarele topeşte ceara, dar întăreşte piatra. Inima fiecărui om are caracteristicile uneia dintre aceste substanţe. Dumnezeu te topeşte sau te împietreşte? ” ( anonimus )
Omul nu este un cerc cu un singur centru; este o elipsă cu două focare. Faptele sunt unul, ideile celălalt.
Cei care visează ziua cunosc multe lucruri care le scapă celor care visează doar noaptea.
Oamenii îşi resping profeţii şi îi măcelăresc; dar îşi iubesc martirii şi îi iubesc pe cei care i-au măcelărit.
— Feodor Dostoievschi
Şansa aşteaptă minţile pregătite.
Niciodată nu sunt mai dispuşi oamenii să te creadă pe cuvânt, decât când rosteşti lucruri care te discreditează; şi niciodată nu te simţi mai sărăcit decât când te cred pe cuvânt. - Somerset Maugham
Orice om poate înfrunta nespus de multe, câtă vreme se poate înfrunta pe el însuşi.
Filed under: sibilla_poesii | Tagged: Add new tag, CERUL, credinta, Filosofie, GREGORIAN, INTELEPCIUNE, nemurire, poesis, poezie, Psihologie, Realitatea, Sibilla Poesis, Speranta, VIATA
Sibilla,primul lucru pe care l-am vazut cand am intrat aici a fost imaginea.Dupa mine,imaginile pot spune mai multe decat cuvintele.Unii isi arata sufletul in acest mod.Tu ai darul de a folosi cuvine minunate care impreuna cu imaginile sunt ca un balsam pentru sufletele noastre.
Si melodia mi-a placut…Imi aminteste de perioada adolescentei.
O saptamana buna si linistita!
@ Gabi, multumesc frumos, in adevar imaginile mereu spun si ele cate ceva ..
o saptamana bogata in zambete,
Sibilla
Caci eu acum ascult si ….tac si te citesc,nu ma prefac
si simt tacerea …material in umbra cuvintelor tale.
Sibilla drago,sa ai o saptamana reusita!
tacerea poate fi traita in mai multe feluri. daca aveam nevoie de o fraza pe ziua de azi pentru a avea o zi frumoasa si din interior am gasit-o: Soptind taceri, la vama cerurilor.
o zi minunata iti doresc
Sibilla, ma lasi fara de cuvinte, inca o data…draga suflete, in tacerea mea se afla gandul bun intins ca o adiere de vant spre tine.
Viata fara ambitie este posibila , dar se ramanem masinarii . Viata cu ambitie ne face unici . Eu cred ca valoreaza foarte mult ca un om sa vrea sa faca ceva in viata si sa creada in el .
Sibill,am primir si multumesc.In rest toate bune si mai incape cate ceva.Cu drag,tata Borgo.
De cele mai multe ori cel mai greu este sa asculti linistea. Ati incercat? Ati reusit?
@Elisa, o saptamana bogata in zambete , impliniri si tie
multumesc mult;
@james crissilv , recunostinta si pretuire, o saptamana implinita
@mesterulmanole, multumesc frumos, un buchetel de ganduri pozitive si pentru tine suflet bun
@farasens, raman la parerea ca ceea ce tu scri, are sens
multumesc mult, recunostinta
@tati borgo, o saptamana bogata in tot ce va doriti, si multumiri pentru TOT
laku noci, tati borgo, hvala lepo
Sibilla
@ Oana, inca incerc, ma straduiesc
o saptamana minunata draga prietena., pretuire sincera,
Sibilla
Prietena draga,
Pasesc si eu la ceas tarziu, sa nu tulbur linistea templului tau binecuvantat…
Multe frumuseti m-au intampinat inca de la intrarea pe portile lui falnice si m-au invatat sa soptesc cu smerenie “taceri”, “la vama cerurilor”. Dar aceste taceri vorbesc si inalta rugaciune de slava si multumire Creatorului divin pentru imensa bunatate si milostivire a Sa, fata de noi, pamantenii…
In semn de pretuire si admiratie pentru fluviul tau de energie si bogatia sufletului, draga Sfinxule, iti las un dar de versuri, care sa-ti mangaie somnul dulce…
“Şi poezia e un somn
Din care nu te mai trezeşti
Cu ochii largi deschişi sub mări,
Visînd la spasmele lumeşti,
Cu perle pleoapele plîngînd
Sărate buzele albeşti,
Nefericit, înspăimîntat
Printre comori piratereşti,
Păreri de rău că nu-nţelegi
Mişcarea gurilor de peşti,
În calmul monştrilor sorbit,
Măcar astfel să te fereşti,
Fără să fii de tot primit,
Nici înecat, nici viu nu eşti,
Să poţi trînti o poartă grea,
Să tragi perdele la fereşti,
Şi poezia e un somn
Din care nu te mai trezeşti.”
(Constanta Buzea - “Si poezia e un somn ” - volumul “Răsad de spini”, 1973)
Nu inceta sa arzi si sa imprastii lumina !
@ pescarusul argintiu
Din toate insa-nvat ceva,
si de la firul ierbii,
chiar de la mandra stea,
cand poesia sufletului nu mai doare,
el cade in genunchi, sa se ridice falnic in picioare,
am invatat si din tristeti si din dezamagiri,
ca viata-i mai curata, cand n-o feresti de… SPINI !
pescarusule, sunt versuri la care suletul meu inalta chiar acum broderii, in incercarea de a picura farame de intelepciune si iubire, de-a lumina si un alt suflet…
Iti multumesc mult pentru TOT, am inteles ” surasul aripilor tale “, recunostinta suflet blajin
Sibilla