INVITATIE LA … ECHILIBRU !

” VIITORUL E IN MINTILE NOASTRE ! “

Descoperirea sinelui adânc al părinţilor celor mai vechi e supremul act de orgoliu al unui neam.

(Nicolae Iorga)

Nu invidiaţi vechile popoare ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind viaţa.

(Michelet, 1859)

Se pune intrebarea, exista interes si implicare in redescoperirea adevaratelor frumuseti, a VALORILOR SPIRITUALE SI NATIONALE, in tot ceea ce implica promovarea lor si implicit REDOBANDIREA RESPECTULUI care se cuvine neamului nostru, a locului de cinste pentru care va trebui sa ne straduim a ne mobiliza cu totii cu scopul PASTRARII IDENTITATII NATIONALE prin unitate in credinta, exista suficient de mult incat sa ajungem a ne fi noua insine suficienti ? Si, daca nu, se pune urmatoarea intrebare : cine are interes in a ne ” inlatura ” ratiunea, sentimentul de mandrie nationala, in a ne distrage atentia de la izvoarele de intelepciune si cunostere, de a ne slabi motivatia si implicit de a ne impiedica si zadarnici mobilizarea, in scopul indepartarii de noi insine, de a ne uita APARTENENTA , de a ne indeparta de Divinitate ? Avem suficienta tarie de a ne raspunde fiecare noua insine la aceste intrebari, avem curajul de a recunoaste ca nu avem raspunsuri prea multe si, de aici multimea de nelinisti, neputinte si neclaritati, transpuse in deriva in care de prea mult timp ratacim , sperand insa cu ardoare in revenire, in regasire, in renasterea a toate … avem intelepciunea de a accepta ca e vremea sa ne punem aceste intrebari, sa ne dorim raspunsurile, oricat de dureroase ar fi, sa acceptam ca a sosit TIMPUL DEVENIRII , un timp al Mesajului in ” A NU UITA SA MAI FIM OAMENI ” ???

Sibilla Poesis

(Decebal), un rege alungat din reşedinţa sa, izgonit chiar din viaţă, fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea.

(Plinius cel Tânăr, Epistole, VIII, 4,2)

Getul zdrenţăros sau scitul pribeag târându-şi avutul de ici-colo, n-au de ce să-l pizmuiască pe stăpânul celei mai întinse moşii…Căci nicăieri ca printre aceşti pribegi nu întâlnesti mame maştere care-şi iubesc cu duioşie de adevărată mamă copiii vitregi. Aici nu întâlneşti soţie îngâmfată de zestrea ei şi mândră de adulterele ei sau de soţul ei din care a făcut un sclav! Zestrea cea mai frumoasă e socotită aici cinstea tatălui, virtutea mamei şi credinţa sotiei!

(Horaţiu)

Opreşte dacule, nu şti tu că adierea aceasta de viaţă care suflă de la munte a uscat lacrimile copilăriei mele, a dezmierdat visurile mele de tânăr şi mă găseşte iar după lungă despărtire, tânăr, îmbătrânit, cu fruntea brăzdată, cu inima sfărâmată, dezamăgit!

(Alecu Russo)

Da, am zis-o şi o voi repeta până voi putea fi auzit, că misiunea noastră este să dăm ştiinţelor arheologice pe omul Carpaţilor preistoric, anteistoric.

(Cezar Bolliac)

Este vorba de un popor care prin strămoşii săi îşi are rădăcini de patru ori milenare, aceasta este mândria şi aceata este puterea noastră.

(Nicolae Iorga, Originea, firea şi destinul neamului românesc în Enciclopedia României)

(Zamolxen) era minunat de înţelept în filosofie.

(Alfonso X El Sabio)

In trecut, am fost respectati pentru intelepciunea noastra, neamul geto-dac a fost model, exemplu, inspiratie pentru modul de viata al altor neamuri, acum, va trebui sa ne adapam din izvorul recunoasterii ca, puterea si forta de a ne redobandi locul de cinste in istoie, sta in noi, in fiecare din noi si, numai prin UNITATE IN CREDINTA o putem face, vom reusi, abia atunci cand vom intelege ca numai impreuna avem tarie, limpezime, senin . Lasandu-ne insa sedusi de amagirile si desartaciunile cu care suntem ispititi zilnic, ne vom pierde, e grav si trist pericolul care pandeste nemilos, acela de a ne pierde IDENTITATEA, de a ne transforma din suflete, poate ratacite, in mai rau, in suflete pierdute … iata, daca vom continua ” a ne oteti ” cu mana noastra o vom face, pentru ca, se cheama ca am consimtit !

Sibilla Poesis

” Otetul, vasul sau si-l strica ! ”

Anton Pann

Cum putem noi influenta reusita oricarui demers, simplu, renuntand la renuntare, abandonand resemnarea, implicandu-ne fiecare dupa putinta, gandind pozitiv, sperand, avand suficienta dorinta si credinta in tot ceea ce tanjim a obtine, lepadandu-ne de falsitatea si fatarnicia, ipocrizia faldurilor mascaradei fara de sens, lepadandu-ne de prostul obicei de a ne tot gasi scuze, explicatii, de a ne tot erija in analisti si specialisti a toate si, de ce nu, devenind adevarati profesionisti implicandu-ne impreuna, iata o cheie, din multele care la indemana noastra sunt , UNITATEA !

INDEMN : ” Sa invingem nepasarea noastra fata de tacerea vorbitoare a lui Dumnezeu ! “

Sibilla Poesis

Indemnul ramane, pentru noi toti deopotriva, TREZIREA SPIRITUALA si, Mesajul de a ne stradui sa pasim in si prin viata, ” TRAIND ISTORIA ” , privind tot timpul inainte, odihnindu-ne sufletele in valorile tasnite din trecutul strabunilor nostrii traci, a ” celor mai viteji dintre ei, geto-dacii “, continuandu-ne zborul, caci suntem un popor liber , purtand si avand pe aripile noastre mereu , ICOANA UNUI NOU INCEPUT in toate, si, astfel vom castiga si ne vom redobandi, ECHILIBRUL !

Sibilla Poesis

George Coşbuc Decebal către popor Viaţa asta-i bun pierdut Când n-o trăieşti cum ai fi vrut! Şi-acum ar vrea un neam călău S-arunce jug în gâtul tău: E rău destul că ne-am născut, Mai vrem şi-al doilea rău?Din zei de-am fi scoborâtori, C-o moarte tot suntem datori! Totuna e dac-ai murit Flăcău ori moş îngârbovit; Dar nu-i totuna leu să mori Ori câine-nlănţuit.Cei ce se luptă murmurând, De s-ar lupta şi-n primul rând, Ei tot atât de buni ne par Ca orişicare laş fugar! Murmurul, azi şi orişicând, E plânset în zadar! Iar a tăcea şi laşii ştiu! Toţi morţii tac! Dar cine-i viu Să râdă! Bunii râd şi cad! Să râdem, dar, viteaz răsad, Să fie-un hohotit şi-un chiu Din ceruri până-n iad! De-ar curge sângele pârău, Nebiruit e braţul tău Când morţii-n faţă nu tresari! Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari Când râzi de ce se tem mai rău Duşmanii tăi cei tari. Ei sunt romani! Şi ce mai sunt? Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt, Zamolxe, c-un întreg popor De zei, i-am întreba: ce vor? Şi nu le-am da nici lor pământ Căci ei au cerul lor! Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut! E rău destul că ne-am născut: Dar cui i-e frică de război E liber de-a pleca napoi, Iar cine-i vânzător vândut Să iasă dintre noi! Eu nu mai am nimic de spus! Voi braţele jurând le-aţi pus Pe scut! Puterea este-n voi Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi, Că zeii sunt departe, sus, Duşmanii lângă noi! Cimentul pentru treptele viitorului se prepară în şcoli. Atenţie la reţetă! Vasile Ghica Viitorul este trecutul care se întoarce prin altă poartă. Viitorul este suma paşilor pe care-i faceţi, inclusiv a celor mici, ignoraţi sau luaţi în râs. ( Henri Coanda ) Viitorul omenirii se anunţă unul religios, iar religia poate fi o cale de salvare a omului modern sau al omului viitorului dacă aceasta este folosită cu încălţările necesare şi nicidecum desculţ cum s-a întâmplat până azi. Sorin Cerin De cele mai multe ori ne complicăm existenţa încercând să ne regăsim în trecut sau în viitor, dar foarte rar în prezent. Ne-am învăţat să ingnorăm prezentul, să nu trăim în el, ci să aşteptăm ceva mai bun de la viitor, sau să ne regretam trecutul. anonimus Din toate insa-nvat ceva, si de la firul ierbii, chiar de la mandra stea, cand poesia sufletului nu mai doare, el cade in genunchi, sa se ridice falnic in picioare, am invatat si din tristeti si din dezamagiri, ca viata-i mai curata, cand n-o feresti de… SPINI … Sibilla Poesis Nu-i cerem viitorului decât să fie îngăduitor cu zâmbetul. Vasile Ghica SIBILLA POESIS