CUCUL …

Referindu-se la caracteristicile sufletului romanesc, Lucian Blaga afirma : ” Sigur e ca sufletul acesta calator sub zodii dulci amare, , nu se lasa coplesit nici de un fatalism feroce, dar nici nu se afirma cu feroce incredere fata de puterile naturii sau de sortii in care el nu vede vrajmasi definitivi. De un fatalism pus sub surdina deoparte, de o incredere niciodata excesiva, de alta parte, sufletul acesta este ceea ce trebuie sa fie un suflet care-si simte drumul suind si coborand, si iarasi suind si iarasi coborand, ca sub indemnul si-n ritmul unei eterne si cosmice doine de care se pare asculta orice mers . “

v-canta+cucu+-QpDafzfebcc

Pentru a intelege natura, trebuie sa traiesti in ea, sa o simti in fiecare zi , la fiecare pas in toate etapele vietii, numai astfel poti patunde instinctiv sau constient primordialitatea si grandoarea ei. Creatorii populari, simt peisajul in care convietuiesc ca fiind al lor, dar, simt si ca fac parte din acel peisaj. Pentru creatorul popular, peisajul natal este elementul predominant, parte din intregul fiintei umane . Atunci cand se elibereaza de spaima naturii, omul o priveste ca fiind parte din ea si o apreciaza drept ceea ce reprezinta : o lamurire cu sine. Creatorii poeziei populare nu simt nevoia sa etaleze sentimentele lor fata de natura, nici sa o descrie, decat in relatie cu starile lor psihice , tocmai pentru faptul ca se simt inclusi, dar in mod neconstientizat , in ea.

Cucul, este pasarea intalnita cu cea mai mare frecventa in poezia populara, cu multiple functii si importanta de destin, isi are actul de nastere odata cu aparitia pamantului :

lele, lele ca nautu,

de cand s-a urzit pamantu,

de-atuncea ne bate vantu,

de-atuncea ne canta cucul …

Credintele vechi ii atribuie cucului putere de premonitie sau de decizie asupra sortii omului. Dialogul cu pasarea este dialogul cu destinul , impotriva caruia omul s-a impotrivit permanent, incepand cu Oedip si sfarsind cu eroii literari contemporani :

- Spune, cucule, ce-mi dai ?

- Numa sapte ani de trai.

- Dar mandrutei din vecini ?

- Nici mai multi, nici mai putini!

- Te miri cucule ce-ti cei, sa-i mai dai mandrei vro trei,

Sa ramaie cineva, sa vie la goapa mea,

Dimineata pana-n zori, sa-mi aduca niste flori,

Pe mormant sa le sadeasca, pe mine sa ma jeleasca …

Supremul simbol al cucului este scurgerea neintrerupta a timpului si repetarea anuala a scenarului din ciclul vietii: nasterea ( primul cantat) si moartea (ultimul cantat). De aceea, el are tainice legaturi cu viata omului. Locul unde se aude prima data cantecul (in spate, in fata, in stanga, in dreapta) sau unde este asezat (pe o ramura uscata, pe o movila, pe o gramada de gunoi), repetabilitatea cantecului etc. reprezinta semne bune sau rele pentru om: noroc, sanatate, boala, moarte, casatorie.

cucule , ce pene porti,

de pe tin` te iubesc toti,

ca mai sunt pasari ca tine,

si nu le iubeste nime …

cand aud cucul cantand,

o iau prin paduri plangand,

cucii canta, codrii cresc,

eu n-am cui sa ma jelesc …

frunza verde maracine,

ca sunt strainel pe lume,

strainel ca pasarea,

nu ma crede nimenea …

Cucul, pasare-oracol atestata si la vechii greci, avea un rol purificator. Masca cucului alunga spiritele malefice cu sunetul clopotului, fertiliza fetele si nevestele tinere prin atingerea acestora cu opinca, gonea bolile prin arderea fulgilor din gluga. Masca reprezenta, in totalitatea ei , scurgerea timpului annual si sezonal. Asa se desfasura acest obicei cu un secol in urma.

cucule cu pene murgi,

vara vii, vara te duci,

ma mir singur ce mananci ?

- mananc putregai de tei,

si cant in codru temei,

mananc putregai de-alun,

cant in codru cu glas bun,

mananc putregai de fag,

sa-i cant codrului cu drag,

si sa umblu tot pribeag …

si beau apa din valcele,

sa-i cant codrului cu jele,

si beau apa din izvor,

sa-i cant codrului cu dor …

Cucul este pasărea cea mai prezentă în lirica populară de dragoste, el este confidentul îndrăgostiţilor – fericiţi sau nefericiţi, este cel căruia i se încredinţează mesajul ce trebuie trimis iubitei, este cel de la care se aşteaptă un sfat, este chiar întruchiparea iubitei.

EMIL CIRTI-DOINA :

a16bf3bf71da58

ma luai pe-o vale-adanca,

unde numai cucul canta,

numai cuculsi mierla,

numai eu si cu mandra,

cucul canta, mierla canta,

badea pe mandra saruta,

c-are mandra ochii mierii,

ca si roua cea dintai,

cand rasare soarele,

si-aprinde hotarele …

frunza verde de pelin,

ce-mi esti, cucule, hain,

de canti vara-n giumatate,

s-apoi zbori in alta parte ?

cuculet, pasare sura,

musaca-ti-as limba din gura,

canticul sa nu-ti mai zici,

nici sa mai colinzi pe-aici,

vara vii, vara te duci,

cand is dragostele dulci,

canta-mi mie inca-o data,

ca mi-e mintea tulburata,

canta-n dreapta mea cu foc,

sa am parte de noroc,

canta-n fata mea cu drag,

ca ti-oi da frunze de fag,

sa nu mai fii tot pribeag …

„Tot românul s-a născut poet, versuri mai sensibile, mai pline de rimă, ritm şi cadenţă – ca în folclorul popular autentic, mai clare şi mai zguduitoare în simplitatea cu care sunt descrise sentimentele, nu pot fi scrise de mulţi poeţi, ce găsesc o adevărată delectare în stilul abscons, în folosirea cuvintelor cât mai „ce din coadă dau să sune”, în rimă – albă ca zăpada, căci şi meşteşugul ăsta nu e la îndemâna tuturor…

Emil Cirti - Sufletul Mi-i In Banat :

7b642054227daa

cuculet cu pene sure,

nu mai canta pe magure,

suie dealu si teci gruiu,

ca sa mi te-auda puiu,

cuculet, stai sus in fag,

si sa-mi cant s-ascult cu drag,

canta doina dorului,

gandul puisorului …

cine-augie cucu sara,

nacajit ii toata vara,

ca si io l-am auzit,

si de-atunci mi-s nacajit,

cucule, cucule,

ce-ti canti numele ? …

Eul poate fi o închisoare. Lacrima, însă, nu-i o cătuşă. ( Costel Zagan )

SIBILLA POESIS

]]> http://sfinx667.wordpress.com/2008/08/07/cucul/feed/ sfinx667 http://sfinx667.wordpress.com/2008/08/06/biblioteca-inchis-pentru-inventar/ http://sfinx667.wordpress.com/2008/08/06/biblioteca-inchis-pentru-inventar/#comments Wed, 06 Aug 2008 02:37:55 +0000 sfinx667 http://sfinx667.wordpress.com/?p=1901

Bibliotecă - Închis pentru inventar!

Motto:

” - Păsărico, unde-ai pus operele ălea? Hă-hă-hă?

- Mi-a şoptit o păsărică că ie la preşedintele Norvegiei în biro, şefu! “

Acţiune:

Se numără lucrările de artă de la standul României de la New York. s-ar putea să dureze ceva, deci nu contaţi pe noi …

după cinci minute… :

motto; „Abordati teme care ma pun pe ganduri.”

Raport de inventar:

De plictiseală, a trebuit să ne umplem timpul cu ceva. Întrebare-ntrebătoare: oare pentru rezultatul inventarului, să ne luăm concediu de maternitate …

… sau de paternitate … ?

sibilla sau allibis, aceasta este întrebarea?

INTELEGEREA VULNERABILITATII PERSONALE !

Pustiul m-a facut sa inteleg ca nu sunt destul de puternic pentru a nu iubi pe nimeni.

M-am gandit cât de orbi suntem in fiecare dimineata. Se lumineaza aceasta stea pe care ne nastem si murim, iar noi nu gasim altceva mai bun de facut decat sa ne controlam, plictisiti sau grabiti, ceasul.

Nu-i asa ca sunt inca om daca mi-e frica?

( Octavian Paler )

298eefa70fb4c5

Intelegerea vulnerabilitatii personale :

Cand ne referim la ” vulnerabilitate ” este indicat sa nu tratam termenul general, pentru ca nu este o trasatura generala si ale carei multitudini de aspecte, cauze si efecte , poate fi definit in cele din urma ca ceva universal valabil. Suntem diferiti, unici in felul nostru, diferiti mai ales in plan emotional, al trairilor, al perceptiilor, al sentimentelor. Lucruri care unora li se par banale, mici detalii de neluat in seama pentru ceilalti, pentru altii reprezinta adevarate furtuni care ravasesc intreaga fiinta.

Orice persoana, poate fi ranita, atacata, criticata, umilita, traumatizata, etc. cu usurinta, dar, fiecare in alt fel. Ceea ce ne face vulnerabili la ceva, este cauza care a determinat aparitia si instalarea in timp a vulnerabilitatii, cum ar fi : lipsa unui suport emotional, absenta afectivitatii, absenta sigurantei de sine care si ea la randul ei e declansata de ceva ( nevoia de apartenenta, nevoia de aprobare, nevoia de acceptare, nevoia de recunoastere, stima de sine, imaginea de sine, increderea in fortele proprii, etc. , toate acestea in ” doze ” mai mici sau mai mari ). Spre exemplu : lipsa afectiunii, te poate face mai vulnerabil in a deveni posibila victima a inselaciunii unui ” seducator ” , desigur ca nu generalizam, dar, persoanele lipsite de afectiune si a caror nevoie de afectiune este la un nivel ridicat, pot pica cu mai multa usurinta , victime in plasa ” cuceritorilor de ocazie “, decat persoanele a caror nevoie de afectivitate este satisfacuta. Un alt exemplu : stima de sine redusa, cauzata de provenienta dintr-o familie bazata pe relatii precare sau, abandonul parental, duc in timp la instalarea unor sentimente de vinovatie, de a te simti nedorit, respins, instalarea tendintelor la depresie, sau dimpotriva a unui comportament de revolta, dar si o izolare sociala relativa, toate acestea avnd drept rezultat dificultatile de mai apoi in dezvoltarea unor relatii semnificative, iar comunicarea va avea prima de suferit, ea nefiind una eficienta. Exemplele sunt multe, diferite, noi suntem diferiti, expusi multor situatii, confruntandu-ne cu diverse evenimente, vulnerabili la aspecte ce ne pot marca mult timp sau, mai grav, pe viata.

Nu este deloc de neglijat faptul ca, persoanele mai vulnerabile, pot fi cel mai usor manipulate, exploatate, ” modelate ” in diverse situatii nefericite pana la urma, de catre oricine neglijeaza ” prezenta ” vulnerabilitaii unei persoane la ceva, sau, dimpotriva, o vulnerabilitate bine sesizata si observata in timp, a unei persoane, sa fie folosita de catre o alta persoana cu scopul de a fi manipulata, influentata, usor de controlat, pentru ca in cele din urma fie sa o exploateze, fie sa-i denatureze perceptia unor lucruri, fie sa-i influenteze deciziile, hotararile.

Atenuarea, reducerea vulnerabilitatii, trebuie sa tina seama de : existenta unui model, experiente traite, riscuri, sublinierea si oferirea de alternative a unor comportamente adecvate si mentionarea riscurilor prezentei comportamentelor neadecvate, experimentarea unor situatii de viata la timpul lor, deprinderea, exersarea si consolidarea unor abilitati sociale, care sa ajute mai tarziu deprinderile de viata independente. Modalitatile de atenuare a vulnerabilitatii sunt diferite si multiple, ele tin seama de implicarea, daruirea, experienta, profesionalismul celui care le ” foloseste ” pentru a indruma, ajuta, comunica, relationa, insa, toate trebuie sa tina seama de antrenarea asertivitatii, de interactiuni interpersonale adecvate, de prezenta unei comunicari eficiente, de sublinierea drepturilor personale ale fiecarui individ , de modalitatile de exprimare a trairilor, sentimentelor, dorintelor, de optiunea si decizia personala a fiecaruia de a accepta ceva sau, dreptul de a refuza acel ceva . Importante in reducerea vulnerabilitatii sunt si : prevenirea situatiilor nedorite prin comunicare eficienta, stabilirea unor limite sau alegeri ( ” asta nu mi-ar place “, ” aceasta mi-ar face placere ” ); recompensele , favoritismele nejustificate la un moment dat intr-o relatie, pot fi semne ale prezentei unei ispite greu de refuzat, care antreneaza dupa sine, manipularea in scopul obtinerii unor ” revanse ” , controlarea persoanei sau obtinerea a ceea ce-si doreste in fapt manipulatorul, o capcana comuna si totusi greu de depasit urmarile ei; stabilirea si sprijinirea unor relatii sanatoase si sublinierea riscurilor si efectelor nedorite in cazul unor relatii inadecvate.

Sa abordezi adecvat vulnerabilitatea, presupune in mod sigur mentionarea, sublinierea, prezenta modalitatilor de alegere sanatoase. Se considera a fi alegeri sanatoase, ceea ce ne creeaza sentimentul de confort psihic, bunastare fizica si emotionala, relatiile interpersonale pozitive, respectul reciproc, crearea unei temelii pe care sa se sprijine increderea reciproca, caci, fara temelie increderea nu e durabila, ea clatinandu-se sau daramandu-se la cel mai mic ” val “, automat intervin neintelegerile, mai apoi ruptura, ce nu mai poate fi evitata, sau mentinerea acelei relatii, dar care devine una de fatada, artificiala. Perceperea sanatoasa a propriului eu duce la instalarea unei bunastari emotionale, ea bazandu-se pe autocunoastere, cand ne acceptam asa cum suntem si e prezenta dorinta de a deveni mai buni. Factori majori care influneteaza vulnerabilitatea sunt : loialitatea, onestitatea, capacitatea de a ierta, respectul, prezenta abilitatilor sociale adecvate , cu impact pozitiv, responsabilitate, corectitudine, abilitatile de comunicare, etc.

Abordarea adecvata a intelegerii vulnerabilitatii personale, ne ofera cadrul optim al cunoasterii, posibile solutii, modalitati de corectare, atenuare, reducere a vulnerabilitatilor.

SIBILLA POESIS

” Trebuie sa stii cum sa infloresti, acolo unde Dumnezeu te-a asezat ! ” ( Matthew Arnold )

” Nu conteaza ceea ce se crede despre tine, ci ceea ce esti ! ” ( Syrus )

În viaţă trebuie să avem încredere. Mare încredere în noi, dar şi în ceilalţi. Fără încredere trăim degeaba şi mereu vom fi chinuiţi de îndoieli. ( Victor Duta )

S-ar putea să fii dezamăgit dacă ai prea multă încredere, dar te vei chinui dacă nu ai încredere îndeajuns. ( anonimus )

Dacă ai încredere în tine însuţi, inspiri încredere altora. ( Goethe )

SIBILLA POESIS

SFINXUL …

Sfinxul e nemuritor, nu moare, ci reîncepe continuu. ( Octavian Paler )

MIRCEA BANICIU - DACA AI GHICI :

Adevăratul curaj e de a rămâne gol în faţa sfinxului. ( Octavian Paler )

Nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferenţă. ( Octavian Paler )

SIBILLA POESIS

citate preluate de pe citapedia.ro

CHIAR ASA, CE PARERE AVETI DOMNULE BASESCU ???

Desi suntem in impas, desi pare ca nenorocirile par sa se fi revarsat de-a valma peste deja existentele probleme cu care un intreg popor se confrunta, desi unii dintre noi chiar se implica si fac eforturi in promovarea imaginii Romaniei peste hotare, si aceasta prin intr-adevar ridicarea la loc de cinste a valorilor spirituale, a actului de cultura, a operelor inegalabile cu care marii artisti, poeti, scriitori, oameni de stiinta, pictori, sculptori, muzicieni, etc ne-au binecuvantat tezaurul national, desi ne mandrim peste hotare cu rezultatele obtinute in sport, sau, de catre copiii Romaniei la olimpiade si concursuri internationale, si exemplele de acest gen pot continua, totusi, constatam iata, ca ” Mare e Gradina lui Dumnezeu ! “

Am preluat de pe bloguri, ingrijorarile si atitudinile manifestate de catre colegii mei, carora ma alatur in ceea ce presupune demascarea publica a faradelegilor si netrebniciilor la care se deda cel care ” conduce ” Institutul Cultural Roman, personajul Hr Patapievici, pe care personal nu-l pot numi nici om si nici roman, ci, pot afirma limpede : PATAPIEVICI, ESTI O RUSINE NATIONALA !

Acest Patapievici, scuipa in obrazul imaginii Romaniei, ne jigneste ca la usa cortului cu expresii de genul : ” popor cu substanta tarata “, ” buni de spanzuratoare “, ” puturosenie abisala a statutului suflet romanesc ” , ” guri vulgare, trasaturi rudimentare “, etc Da cine Doamne iarta-ma esti tu Patapievici sa ridici pretentii de asa zis pamfletar, sa te folosesti cu atata nerusinare de limbajul de mahala de la inaltimea functiei pe care din nefericire inca o detii ? Chiar asa de neinspirat in a gasi un consilier sa te sfatuiasca ce sa faci si sa nu mai tarasti imaginea tarii in noroi ? Esti o rusine nationala !!! Ti se potriveste manusa vorba de duh a … cuiva : ” Mai bine leu o zi , decat vierme o viata ! ” Rusine !!!

SIBILLA POESIS

MARIA BARBU :

In stilul sinistrelor personaje bolsevice, HR Patapievici sare la gatul celor care au indraznit sa critice activitatea sa ca director al Institutului Cultural Roman si au pus la indoiala capacitatea sa de apreciere a valorilor autentice, dat fiind ca patroneaza si apara o expozitie de un grotesc sinistru, de o imoralitate scandaloasa si de un fascism intolerabil, cum este expozitia de la Romanian Cultural Institute din New York. Faptul ca Andrei Badin a avut curajul sa demaste pe blogul personal pericolul reprezentat de aceasta expozitie la adresa moralei, dar si la adresa culturii romanesti, il face pe Patapievici sa il ameninte, intr-un stil departe de stilul democratic si foarte apropiat de cel politienesc, utilizand arma subtextului, asa cum faceau bolsevicii, securistii, ori nazistii, spunandu-i ca este penal!!! Asta ar insemna ca face un denunt, exact dupa metodele politiei politice!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Legile Romaniei interzic extremismul si pornografia, denigrarea simbolurilor religioase si ofensele aduse simbolurilor nationale, ori culturii si istoriei acestei tari. HR Patapievici trebuie sa isi dea deindata demisia din functia de director al Institutului Cultural Roman si sa se puna la dispozitia Justitiei! Guvernul Romaniei si Presedentia trebuie sa se delimiteze urgent de actiunile lui HR Patapievici, care, din functia de director al unei institutii publice, create sa sustina cultura romaneasca, traditiile Romaniei si demnitatea nationala, nu face decat sa promoveze atitudini contrare acestor cerinte imperioase, propagand un extremism violent, antisemit si anticrestin la nivel de act cultural national!!

Fac un apel la solidaritate nationala si culturala, atat in bloggosfera cat si in toata societatea civila romaneasca, pentru a stopa acest fenomen pernicios de denigrare a culturii nationale si a valorilor sale, prin atitudinea lui HR Patapievici, prin activitatea sa si prin toate asertiunile sale publice, profund anti-romanesti si absolut revoltatoare!

ION ILIESCU :

Exponate scabroase (cu zvastici, falusuri, injuraturi de lucruri sfinte) sunt girate de Institutului Cultural Roman, institutie patronata cu “dezonoare” de HR Patapievici, secondat de Mircea Mihaies – doi insi infatuati si plini de “venin” care isi permit sa ii si jigneasca pe cei care si-au exprimat indignarea.fata de modul in care este prezentata arta romaneasca in strainatate.

HR Patapievici se mai si “scuza”, afirmand ca el “nu face politica unei culturi nationale” . In aceste conditii se pune firesc intrebarea : Atunci a carei culturi? Si ce cauta, in aceste conditiuni in fruntea unui Institut Cultural Roman ?

VICTOR BABICIU :

Nu se pune problema, cel putin in cazul meu, de a ma erija intr-un nationalist ipocrit. Adeseori am militat pentru OMUL universal si pentru CULTURA universala. Insa, eu zic ca una este sa vezi cu ochi buni adevaratele creatii ale oamenilor indiferent de nationalitate, aportul fiecarei natiuni la cultura universala si cu totul alta este sa arunci cu noroi intr-o natie si mai ales in propria ta natie. Adeseori am zis ca nu trebuie sa ne impaunam, sa ne dam mari cu ce facem noi, ci pur si simplu sa facem. Pe de alta parte am sustinut un punct de vedere, zic eu, de bun simt, si anume noi romanii sa ne recunoastem propriile puncte slabe si greselile de abordare in diverse domenii sa invatam din experienta si din realizarile altora sa nu ne consideram buricul Pamantului. Dar de aici pana la citatele din Patapievici oferite de Andrei Badin si preluate de emigrantul pe blogul Presedintelui Iliescu este o distanta ca de la cer la pamant:

“In cartea sa -Politice- H. R. PATAPIEVICI scrie urmatoarele:

1) Despre Romania, la pagina 63: -Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii-.

2) Despre populatia Romaniei, la pagina 53: -23 de milioane de omuleti patibulari- (buni de spinzuratoare), iar la pagina 34 scrie: -un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare… guri vulgare, trasaturi rudimentare-. Sau la pagina 64 scrie: -Romanii nu pot alcatui un popor fiindca valoreaza cit o turma-.

3) Despre limba romana, la pagina 64 scrie: -Romana este limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi-

4) Despre istoria romanilor, la pagina 63, scrie: -Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cind i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida, stramoseasca, ne-au luat la urinat slavii: se cheama ca ne-au plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea nostra consta in a ridica mereu gura svintata, iar ei reincepeau: ne zvintam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfirsit. Apoi ne-au luat la urinat rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care, in cele din urma, avind basica udului mai mare, i-au dovedit-.

5) Despre cultura romanilor presedintele Institutului Cultural Roman scrie: -Puturosenia abisala a stătutului suflet romanesc…, spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pina la eruptia tertiara, tropaind vesela intr-un trup inconstient, pina ce mintea va fi in sfirsit scopita, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos-, iar la pagina 56 scrie: -cu o educatie pur romaneasca nu poti face nimic-.”

De 18 ani stam si ne uitam neputinciosi cum acesti indivizi plini de venin proveniti din organizatiile sponsorizate de miliardarul George Soros, incearca sa minimalizeze tot ceea ce inseamna valoare romanesca, aport al Romaniei la cultura universala, in fapt tot ceea ce inseamna intr-un cuvant Romania. Asistam neputinciosi cum ne injura pe toti, ne umilesc valorile- sa reamintesc doar articolul madamei Mungiu imediat dupa moartea inegalabilului George Pruteanu…

Sunt curios daca presedintele Basescu in calitatea sa de presedinte de onoare al ICR are vreo parere legat de aceste scandaluri provocate de expozitiile de la New York si Berlin patronate de institutia afata in discutie si de atitudinea profund anti-romaneaca a executivului Patapievici.

CHIAR ASA, CE PARERE AVETI DOMNULE BASESCU ? ESTE PATAPIEVICI POTRIVIT PENTRU CALITATEA PE CARE O DETINE ? SA SPERAM CA VA FI CURAND O TRISTA AMINTIRE !

SIBILLA POESIS

]]> http://sfinx667.wordpress.com/2008/08/03/chiar-asa-ce-parere-aveti-domnule-basescu/feed/ sfinx667 http://sfinx667.wordpress.com/2008/08/03/anotimpul-iubirii-noastre/ http://sfinx667.wordpress.com/2008/08/03/anotimpul-iubirii-noastre/#comments Sun, 03 Aug 2008 05:12:09 +0000 sfinx667 http://sfinx667.wordpress.com/?p=1864

ANOTIMPUL IUBIRII NOASTRE …

” Dacii aveau manifestarea luminii in sange, puritatea vietii lor naturale ii innaripa si le oferea cadrul sufletesc perfect de evolutie spirituala superioara, asemeni crestinilor ulterior.”

PUI DE DACI …

Ne-am regasit in samburi de Lumina vie,

pe umeri de balade-atlante si taram de poesie,

zburam si ne-mpletim aripile vegheati de Sfinx,

iubirea noastra izvoraste zambet necuprins …

Ti-as darui seninul insa calda-ti sarutare,

mi-a respirat abisul si m-a-nnaltat in zare,

cand mi-ai apus din temeri, si ingeri-au stiut,

ca suntem rodul mostenirii stramosilor, si scut .

Sibilla Poesis

Ecoul / Magda Puskas si Sorina Bloj / - Zbor spre nesfirsit :

” Inima omului insetata de iubire e asemeni unei pasari care-si cauta perechea , zboara mereu cantand,chemand, rascolind orizontul “…

ANOTIMPUL IUBIRII NOASTRE …

de va sopti tacerea ploilor mireasma ,

mereu ai sa ma simti,

si fi-voi doina frunzelor Craiasa,

cand fluieras de soc m-alinti,

sonata fulguita-n ierni ne-o saruta

aripile cu cetina de brad,

flori de ciresi si de caisi ne-or mangaia,

ne fi-vom noi de-ajuns, fara de fard,

am sa ma-mbat in roua ta de sanzaiene,

si-ai sa te darui, n-ai sa poti,

sa nu-mi zambesti cu iz de maci si stele,

scaldandu-te in flori de colt …

SIBILLA POESIS

CAII LIBERI - Victor SOCACIU :

” Frumusetea interioara a omului lumineaza , pe cand uratenia launtrica innraieste . Frumusetea exterioara fara cea interioara secatuieste fiinta . Orice om devine frumos cand iubeste si e iubit si e animat de actiunile binelui.”

Andrea BOCELLI - LUMINA SPERANTEI :

SIBILLA POESIS

citete preluate de pe net

youtube-muzica

Iisus, marele initiat din Dacia !

Numeroase voci, uneori avizate, alteori neavizate, se pronunţă că Iisus Christos nu a existat ca personaj istoric, fiind doar o născocire evreiască. Ateii mai moderaţi şi cu puţină ştiinţă de carte, susţin faptul ca inexistenţa unui Iisus istoric este susţinută de cvasi-totala lipsă a informaţiilor despre persoana sa în documentele istorice ale vremii (în afara Evangheliilor a căror existenţă nu o pot contesta). Noi spunem că nici unii nici ceilalţi nu au dreptate.

Avem anumite rezerve în a crede ca evreii se tem atât de mult de o „născocire” şi mai ales o născocire de-a lor, cu care ar trebui sa fie mândri. Avem rezerve în a crede si faptul că Isus lipseşte cu desăvârşire în literatura vremii, deoarece există o sumedenie de autori care-l menţionează foarte clar ca personaj istoric. Acest lucru îl menţionează până şi evreii, acuzându-l însă de vrăjitorie. O tradiţie din secolul I sau II menţionează pe „Yeshu” care „ practica vrăjitoria şi uimea Israelul” (B Sanhedrin, 43,a; cf Mircea Eliade, Istoria ideilor şi credinţelor religioase, vol II,p.305, ed1992). Apoi, avem mărturia lui Flavius Josephus, istoric roman de naţionalitate evreiască, care afirma că în acea epoca trăia un om pe nume Iisus, care avea o purtare foarte bună şi virtuţi puternice ( cf. J. Duquesne, Iisus, Ed. Humanitas,1995, p245). Mai mult, el este pomenit şi de către cei mai înverşunaţi duşmani ai creştinismului, romanii. Tacitus de exemplu, ne confirmă faptul ca Iisus a fost condamnat la moarte în vremea când guvernator al Palestinei era Pontius Pilat (Anale 15, 44). Alte mărturii în legătură cu Iisus le avem de la Pliniu cel Tânăr, (Scrisori, 10,96) si Suetonius (Viaţa lui Claudius, 25,4). Să nu mai punem la socoteală faptul ca o „născocire evreiască” nu putea beneficia de „acte în regulă” a condamnării sale la moarte. Acest document există, precum şi altele cum sunt Mărturia păgânului Lentullus, proconsul al Tyrului şi Sydonului în vremea împăratului roman Tiberius; Epistola femeii lui Pilat, pe numele său Procula, adresată prietenei sale Pulvia, în care se relatează despre ultimele evenimente din viaţa lui Iisus şi alte patru epistole ale lui Pilat către împăratul Romei. Atâta zarvă pentru o „născocire evreiască” ?… ne îndoim în mod serios.

Urmărind atât relatările istorice despre Isus, cât şi cele evanghelice, avem anumite rezerve în a crede că Iisus ar fi fost evreu aşa cum afirma M. Eliade şi ca divinitatea căreia i se închina el şi o numea Tată, era Yahwe al evreilor.

Sa purcedem şi să vedem dovezile…..!

Caracterele tipologico- raseologice ale lui Iisus

Beneficiem de doua descrieri amănunţite ale lui Iisus: una a lui Lentullus , funcţionar roman în regiunea Tyr si Sydon şi alta a guvernatorului Iudeii, Pontius Pillat, ambele adresate împăratului de la Roma. Să dăm cuvântul lui Lentullus care ne spune: „(Iisus) este de o statură mijlocie şi de o frumuseţe fără seamăn, uimitoare, şi seamănă cu mama lui, care este cea mai frumoasă femeie din lume. Părul lui este ca aluna coaptă şi îi cade până la umeri, se împarte în două prin mijlocul capului, după obiceiul locuitorilor din Nazareth. Fruntea lui este lată, exprimând inocenţă şi linişte. Nici o pată sau zbârcitură nu se vede pe faţa lui rumenă. Nasul drept, buzele subţiri, expresia nobilă, nu arată nici un argument pentru vreo critică logică, iar barba lui bogată si de aceeaşi culoare cu părul său, este lungă şi se desparte în două pe la mijloc. Ochii sunt albaştrii vineţi, blânzi şi senini.” (diacon Gheorghe Băbuţ, Vămile Văzduhului, Istoria despre Christos, Documente istorice, ed. Pelerinul Român, Oradea, 1993, p. 116)

Prin urmare nimic din caracterele tipologico- rasiale ale evreilor. Faptul este dovedit de afirmaţia lui Pontiu Pilat: „Trecând într-o zi pe lângă lacul ce se cheamă Siloam am văzut acolo mare mulţime de popor, iar în mijlocul ei pe un tânăr…Mi s-a spus că este Iisus. Era tocmai ceea ce puţin mă aşteptam să vad, atât de mare era deosebirea dintre el şi ascultătorii lui… El părea fi cam de vreo 30 de ani. N-am văzut în viaţa mea o privire atât de senină şi de dulce, un contrast izbitor între el şi ascultătorii lui, cu bărbile lor negre şi feţele încruntate”(ibidem, p. 121)

Urmărind cele relatate de cele două oficialităţi romane, tragem concluzia că Iisus nu era evreu! Dar cărui neam putea aparţine el?

Ne lămureşte în această privinţă Eugen Delcea şi Paul Lazăr Tonciulescu care vorbind despre tărtărienii plecaţi spre Sumer din „Ţara Soarelui Răsare” (Dacia) spun că, sumerienii, „în acord cu prezumţiile sumerologilor”, aveau ochii mari, buzele subţiri, nasul drept sau puţin acvilin şi pielea albă, fiind de tip brahicefal (cu fruntea lată) - descriere ce se potriveşte perfect tipului uman geto dacic. La acesta se adaugă portul bărbii lungi şi a pletelor ( Eugen Delcea/ Paul Lazăr Tonciulescu, Enigmele Terrei. Istoria începe în Carpaţi, ed. Obiectiv, Craiova, vol I, p. 63). Iar I. I. Russu completează: ”…dacii erau aşa cum este aproape în totalitate poporul român, iar brahicefalii europoizi (a se înţelege tărtărienii – n.n) cuceritori ai Sumerului la mijlocul secolului al IV-lea, nu puteau fi decât cu părul castaniu” (ibidem, p. 64)

Prin urmare ca şi caracteristici tipologice, Isus se încadrează tipului uman carpato-dunărean şi nicidecum tipului semitic!

Zamolxe în predicile lui Iisus

Urmărind cu atenţie textele creştine, putem observa ca epitetele pe care le da Iisus lui Dumnezeu nu sunt caracteristice credinţei yahviste. Trei dintre epitetele pe care le atribuie Iisus părintelui său divin, atrag atenţia în mod deosebit: Dumnezeu, Tatăl şi Omul.

Ioan ne spune în Evanghelia sa: „Şi eu am văzut şi am mărturisit că el este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan,1:33). Cine este această divinitate căreia i se închina Iisus ştiută fiind diferenţa flagrantă dintre Dumnezeul Vechiului Testament şi cel al Noului Testament ? Ne lămureşte arheologia şi scrierea genială a lui N. Densuşianu „Dacia Preistorică”. Iată ce spune Densuşianu:” Cuvântul arhaic de „deu” sau „deul” îl aflăm întrebuinţat, ca un termen naţional, în ţinuturile pelasge ale Traciei şi Mesiei, şi în timpurile Imperiului Roman. …În Munţii Rhodopului un veteran ridică la anul 76 d. Chr., un altar lui DEO MHDYZEI (MHDVZEI Desj., MHDIZEI Ren.), unde ultimul cuvânt ne prezintă numai o forma alterată a lui Domnudzei sau Domnidzei, rom. Dumnedeu (Dumnezău – n.n). ( N. Densuşianu, Dacia Preistorică, Ed. Arhetip, 2002, p. 214). Mai mult, acelaşi autor ne atrage atenţia că forma combinată „Deu – Dumnedeu” care ne duce cu gândul la formularea evanghelică Domnul Dumnezeu o aflăm şi azi în tradiţiile populare romaneşti (loc. cit. nota 2)

Observăm că Dumnezeu într-o forma sau alta este o denumire naţională a divinităţii supreme pelasge traco-dace Zamolxe, singurul zeu al Daciei, din cele mai vechi timpuri până azi. Spunem aceasta cu atât mai mult cu cât Isus în Evanghelii apare şi cu denumirea de Mesia, iar zona din sudul Dunării locuită de asemenea de daci se numea Moesia (a se citi Mesia), o dovadă în plus ca Iisus era de origine dacică iar formarea s-a spirituală s-a desavârşit aici. Mai trebuie amintit şi faptul că numele lui Zamolxe ca părinte eponim al moesilor ar putea fi Messios.

Cel mai des întâlnit epitet al lui Dumnezeu în predicile lui Iisus, este “Tatăl „ care, aflăm tot de la Densuşianu, era un alt nume al lui Zamolxe. (op.cit, p.208-210). De notat în acest sens este şi faptul că lui Zamolxe îi erau dedicate ca locuri de cult şi închinăciune vârfurile munţilor, pe teritoriul actualei Românii existând numeroase înălţimi ce poarta denumirea de tartar, tatăl sau tătar (op. cit. p. 209-210, nota 6). Atragem din nou atenţia asupra unui fapt şi anume acela că Iisus în toate momentele principale ale vieţii sale pământeşti a fost legat de munte: Schimbarea la faţă se petrece pe munte, moartea sa se petrece pe munte, naşterea lasă de bănuit ca s-ar fi petrecut tot pe munte, într-o peşteră.

Una dintre cele mai fregvente denumiri pe care şi le dădea sieşi Iisus, era ceea de Fiu al Omului. Poate că acestă denumire e cea mai misterioasă din tot cuprinsul Noului testament, cu referire la Iisus. Cine era acest om ? în nici un caz denumirea nu se referă la Iosif - logodnicul Mariei, ci mai degrabă la aceea fiinţă celestă la care face referire Daniel: „M-am uitat în timpul viziunilor nopţii şi iată, cu norii cerului a venit Unul ca un Fiu al Omului” (7:13). Pentru a ne lămuri mai bine, este cazul să amintim încă un nume sub care Isus apare în Evanghelii: ”Fiul lui David” ca şi precizarea lui Marcu referitoare la acesta titulatura: ” Şi învăţând în Templu, Iisus zicea: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Căci însuşi David a zis întru Duhul Sfânt: Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale”. Deci, însuşi David îl numeşte pe el Domn; de unde dar este Fiul lui” (Marcu 12:35-37). Ciudat nu?

Permiteţi-ne să facem o mică divagaţie pentru a afla cine este acest David despre care vorbeşte Isus. Urmărind puţin mersul istoriei vedem ca aceasta nu a confirmat niciodată existenţa regelui David ! Ba mai mult, cartea Psalmilor atribuită lui David în Vechiul Testament, face notă discordantă cu întreg conţinutul Vechiului Testament având mai degrabă un caracter esenian. Numai ca…. Esenienii erau discipolii dacilor fiind singurii dintre evrei care s-au „încăpăţânat” să rămână la tradiţia primordială din Carpaţi, ai dacilor care în calitate de locuitori ai davelor se numeau “davi”. Şi iată cum o singura literă poate schimba o întreagă istorie!

Acum să revenim şi să vedem de ce însuşi Iisus îşi spunea “Fiul Omului”. Densuşianu vine şi ne lămureşte şi în această privinţă: „cuvântul Om reprezenta în antichitate o înaltă putere divină” (op. cit. p. 255, nota 2). Şi mai departe tot el ne lamureste spunând: „ Vârfurile cele mai înalte ale acestui munte (Bucegi – n.n) poartă azi numele, unul de Caraiman si altul de Omul, şi amândouă au fost odată consacrate divinităţilor supreme ale rasei pelasge, unul lui Cerus Manus si altul lui Saturn numit Omul” (op. Cit. p. 226). Numai că Densuşianu face greşeala de a nu-şi da seama că cele doua zeităţi sunt una si aceeaşi mare divinitate a preistoriei Zamolxe, careia i se închina si Iisus.

Concluzia care se impune alăturând cele două atribute ale lui Iisus, Fiul Omului si Fiul lui David ar fi o dublă legitimare a acestuia: Iisus Fiul Daviei (Daciei) (care) se închină lui Zamolxe, Tatăl, zeul dacilor. Mai mult, această denumire de Fiu al Omului ne-ar putea indica şi ce anume a facut Iisus în perioada aşa numită ”albă” a vieţii sale, perioada dintre 12 si 30 de ani în care nu se ştie nimic despre el. Urmărind cele spuse pană acum precum şi alte informaţii ale istoriei sacre vom vedea că cel mai probabil, în această perioadă, Iisus şi-a desăvârşit formarea spirituală de Fiu a lui Dumnezeu /Zamolxe în Dacia, mai exact pe Vârful Omu şi în peştera Ialomicioara, peştera marelui preot al lui Zamolxe. De ce? Pentru că … geografia sacră a antichităţii se reduce la…Dacia, iar momentele naşterii lui Christos şi a morţii lui Iisus sunt legate de o peşteră… peşteră care peste tot este legată de iniţierile misterice. Mai mult moartea lui se petrece pe cruce şi are o dimensiune mistică pronunţată, cruce care, ne spune Eliade devine Axis Mundi - axa lumii. Numai că pentru antici, Axa Lumii se afla în regiunea polului getic, în Hiperboreea dacică, ţara lui Zamolxe.

Dacii . Poporul model din predicile lui Iisus

Iisus Christos, iniţiatul dac desăvarşit se delimita foarte clar de evrei, carora li se adresa numindu-i „Voi evreii” . Să ne oprim acum puţin asupra Predicii de pe Munte şi a Fericirilor pe care Iisus le-a enunţat atunci şi să vedem dacă există vre-un model viu pentru acestea.

Mai întâi sa încercăm să punem unul lângă altul, doua texte sacre: Evanghelia după Matei si Herto Valus a antichitatii pelasge. Iata ce spune Iisus în Predica de pe Munte:

„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

Ferice de cei care plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!

Ferice de cei blanzi, căci ei vor moşteni pământul!

Ferice de cei care flămânzesc şi însetează după dreptate, căci ei vor fi saturaţi!

Ferice de cei milostivi, căci ei vor găsi mila!

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

Ferice de cei prigoniţi din cauza dreptăţii, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!

(Evanghelia după Matei, 5:3-10)

Să privim acum comparativ, un text antic numit Herto Valus, care cuprinde învăţăturile preoţilor zamolxieni catre norod. Textul este versificat:

„Fericiţi cei ce-s cutezători

Că a lor este victoria

În plaiurile cele sfinte

Fericiţi cei ce plâng, că aceia

În dalbe ceruri s-or mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia

Vor moşteni întreg pământul.

Fericiţi cei care flămâzesc

Şi însetează după ştiinţă,

Că aceia se vor sătura

Şi niciodată n-or mai răbda.

Fericiţi aceia care muncesc,

Pământul făcându-l gradină,

Că ei vor culege roadele

În Grădinile Cerurilor

Fericiţi vor fi şi cei milostivi

Că aceia se vor mântui

Fericiţi cei curaţi în suflet

Că s-or hrăni doar cu lumină

Fericiţi făcătorii de pace,

Că Fii cerului s-or chema

Fericiţi cei prigoniţi pentru

Dreptate, că a lor este Raiul.

(Herto Valus, Cartea Secretă; cf. Adrian Bucurescu, Dacia Magică, Ed. Arhetip, 1999, p. 95 – 96)

…şi textul continuă mai departe în acelaşi ton cu fericirile Noului Testament. Acestea erau Legile Belagine, scrise versificat, aceleaşi pe care Iisus, le-a învăţat pe muntele sacru al geţilor, Omul, în peştera marelui preot Zamolxe şi pe care apoi le-a transmis iudeilor pentru ai readuce la tradiţia primordială, hiperboreană.

Se mai impune o precizare: prima dintre fericirile lui Iisus chiar dacă nu-şi găseşte paralela în textul Belaginelor, are o paralelă în lucrarea lui Herodot, care vorbind despre daci ne lamureşte şi asupra provenienţei acestor legi înălţătoare : ”Zamolxe (marele preot- n.n)…a cladit o casă pentru adunările bărbaţilor, în care îi primea şi îi punea să benchetuiasca pe fruntaşii ţării, învaţându-i că nici el, nici oaspeţii lui şi nici unul dintre urmaşii acestora nu vor muri, ci vor merge într-un anume loc (Împăratia cerurilor, Preidis, Pleroma -n.n), unde vor trăi pururi şi vor avea parte de toate bogaţiile”…” (Herodot, Istorii, IV, 95; cf. Trad. Cornel Bârsan, Revanşa Daciei, ed. Obiectiv, Craiova, 1997, p. 50)

Am scris acest articol, poate destul de întortocheat şi misterios, în speranţa că măcar unii dintre urmaşii ramanilor( fii lui Ra(m), Rama, si Râm), a tracilor şi dacilor liberi să se trezească, iar ei la randul lor să trezească şi pe alţii facând cunoscută adevărata istorie a acestui neam străvechi şi măreţ, dar oropsit de la începuturile sale şi până în prezent.

Vor veni vremuri şi mai bune, după vechile profeţii! Să fiţi siguri de asta! Doamne ajută!

Bibliografie:

1. Mircea Eliade, Istoria ideilor şi credinţelor religioase, vol II, 1992 ;

2. J. Duquesne, Iisus, Ed. Humanitas, 1995;

3. diacon Gheorghe Băbuţ, Vămile Văzduhului, Istoria despre Christos, Documente istorice, Ed. Pelerinul Român, Oradea, 1993;

4. Eugen Delcea/ Paul Lazăr Tonciulescu, Enigmele Terrei. Istoria începe în Carpaţi, Ed. Obiectiv, Craiova, vol I;

5. N. Densuşianu, Dacia Preistorică, Ed. Arhetip, 2002;

6. Adrian Bucurescu, Dacia Magica, Ed Arhetip,1999;

7. Cornel Barsan, Revanşa Daciei, Ed. Obiectiv, Craiova, 1997.

Iulie 2008

ZAMOLXE

ECLIPSA …

Am preluat de pe :

http://www.descopera.ro/stiinta/2838795-vanatorii-de-eclipse

Un fenomen astronomic extrem de rar va avea loc maine, 1 august 2008, pe teritoriul Rusiei. Mai precis, o eclipsa totala de soare, ultima din viitorii noua ani, va putea fi observata din centrul si vestul Siberiei.

Eclipsa din 1 august 2008

Eclipsa totala de soare care va fi vizibila din Siberia este cea de a doua si ultima eclipsa solara a anului 2008. Si daca prima a avut loc la 7 februarie si a fost o eclipsa anulara vizibila numai din Antarctica si din sudul Oceanului Pacific, aceasta din urma va putea fi urmarita de peste 1 miliard de oameni.

Momentul maxim al eclipsei siberiene va dura 2:27 de minute la Nizhnevartovsk, 2:20 de minute la Novosibirsk, acolo unde se afla si echipa Descopera, si 2:14 minute in Muntii Altai. Fenomenul va putea fi urmarit si din Romania, acolo unde se va manifesta sub forma unei eclipse partiale. Ea va putea fi vazuta, incepand cu ora 12:05, in nord-vestul tarii, in judetul Satu-Mare, pentru ca la 13:40, ultimele faze ale eclipsei sa fie vizibile in Dobrogea. Maximul eclipsei pe teritoriul tarii noastre va fi atins in jurul orei 13:00.

Urmatoarele eclipse totale de soare vor avea loc in anul 2017- in America de Nord, in 2026 - in Europa si in 2030 - in Rusia. In Romania, viitoare eclipsa solara va avea loc in anul 2081.

Producerea unei eclipse :

Distanţa Pamânt-Lună variază cu până la 6% faţă de distanţa medie. Din această cauză, mărimea aparentă a Lunii diferă ca efect al distanţei până la Pământ şi de aici apare diferenţa dintre o eclipsă totală şi o eclipsă inelară. Distanţa Pământ-Soare variază şi ea în cursul unui an de zile (o rotaţie completă a Pământului în jurul Soarelui) dar această diferenţă nu influenţează prea mult tipul de eclipsă. În medie, Luna apare uşor mai mică ca şi Soarele (pe bolta cerească, în acest caz ne referim la dimensiunea aparentă şi nu la dimensiunea reală) şi deci majoritatea eclipselor centrale sunt eclipse inelare. Doar atunci când Luna e mai aproape de Pământ (decât în medie, aproape de perigeu) avem parte de o eclipsă totală.

Luna orbitează în jurul Pământului în aproximativ 27.3 zile. Această perioadă este cunoscută ca şi luna siderală. Totuşi, în timpul unei luni siderale, Pământul a înaintat mai mult în mişcarea sa de revoluţie, astfel făcând o medie între timpul dintre două faze identice (de obicei, Lună nouă) şi luna siderală obţinem 29.5 zile. Acest răstimp este cunoscut ca şi lună sinodică.

Luna traverseaza de la sud spre nord pe traiectoria sa, ecliptica când e la nodul ascendent şi invers când e la nodul descendent. Nodurile lunare au o mişcare graduală într-un sens retrograd din cauza gravitaţiei Soarelui şi un circuit complet se termină odată la 18,6 ani. Aceasta înseamnă că timpul dintre două treceri ale Lunii prin nodul ascendent este un pic mai mic decât luna siderală. Această perioadă se numeşte lună draconica (sau nodică).

Babilonienii au descoperit cum sa anticipeze eclipsele, iar grecul Thales a învatat trucul de la ei. Se spune despre el ca a prezis ca în Asia Mica avea sa se produca o eclipsa de Soare în anul 585 î.e.n. si a avut dreptate. De fapt, armatele a doua tari din zona, Media si Lydia, se pregateau sa înceapa batalia atunci când s-a produs eclipsa. Cele doua armate au fost atât de înspaimântate de acest semn rau, încât s-au grabit sa încheie pace si au revenit acasa fara sa fi luptat. Astronomii din zilele noastre au facut calculul invers, pentru a afla data exacta a eclipsei, care s-a produs în 28 mai 585 î.e.n. Asfel, batalia anulata este primul eveniment din istoria umanitatii a carui data este cunoscuta cu precizie. În tara noastra ultima eclipsa totala de Soare a fost vazuta la 15 februarie 1961, durata maxima a eclipsei fiind de 2 min. 30 s. si traversând România la sud de Drobeta Turnu-Severin, Pitesti, Târgoviste, Ploiesti, Braila, linia centrala situându-se tangenta la granita sudica a tarii. Urmatoarele eclipse totale de Soare vizibile în tara noastra, vor avea loc la 11 august 1999 si la 7 octombrie 2135.

In spatiul romanesc cea mai veche eclipsa de soare mentionata in “Cronica lui Azarie” ,este cea produsa in 1386 :”S-au intunecat soarele si in acel an au mers imparatul Murat impotriva Plocnicului”.In aceeasi cronica,mai este mentionata si eclipsa din 1433.Iar in “Letopisetul” lui Miron Costin sunt pomenite eclipsele din 1648 si 1656:”S-au intunecat soarele in acel an in luna iunei,cu mare groaza,cat pierise soarele,nu putin,cu toata lumina,tocmai amiaza si multi oameni, nestiind a se ferire de intunecate ca acia si privind la soare mult, au pierdut vederea in toata viata lor”.Ultimul cronicar, Ioan Neculce, vorbeste si el despre eclipsa din anul 1700.Pe o carte bisericeasca este consemnata eclipsa totala de soare care a avut loc la 8 noiembrie 1816 (pe stil vechi).

Dincolo de spectacolul cu adevarat grandios si unic pentru multi dintre noi(urmatoarea eclipsa va avea loc la 7 octombrie 2135),pentru oamenii de stiinta(astronomi,astrofizicieni,medici sau biologi),urmarirea adecvata a unui astfel de fenomen este deosebit de importanta.Ei vor putea constata,cu acest prilej,in ce masura,compararea orei precise,cand trebuie sa se produca eclipsa, cu aceea calculata,poate folosi la punerea la punct a timpului nostru terestru,la corectia ce s-ar putea impune orei date de rotatia pamantului.

Cu ocazia unei eclipse totale de soare asa cum se stie (in urma unor observatii efectuate in timpul eclipse totale de soare din 1919,care a confirmat justetea teoriei relativitatii a lui Albert Einstein),se poate pune in evidenta,prin fotografierea stelelor din apropierea discului solar,asa-numitul efect Einstein,adca devierea razelor luminoase,venind de la stelele aflate in vecinatatea discului solar.Cele mai importante cercetari efectuate cu ocazia eclipselor totale de soare,au insa ca obiectiv constitutia fizica a soarelui.Aflata deasupra fotosferei,atmosfera soarelui nu poate fi observata nemijlocit,decat,daca discul luminos al fotosferei este acoperit de luna.Cromosfera,prtea cea mai joasa a atmosferei soarelui,sau sfera colorata in roz,se vede ca un inel luminos de culoare rosiatica,inconjurind soarele doar in timpul eclipselor totale,prilej cu care a si fost descoperita.Inaltimea cromosferei este de circa 15000 KM,iar din ea se prelungesc pana la mari inaltimi(cateodata cit raza soarelui,care e mai mare decat cea a pamantului de 109 ori) mase de gaze ce alcatuiesc protuberante vizibile,ca niste limbi rosiatice de foc sau ca niste nori plutitori.De altfel,aceste protuberante au fost descoperite abia cu ocazia eclipsei totale de soare din 8 iulie 1842,dar la acea data au fost considerate niste iluzii optice.Fotografiate in 1860 cu ocazia acestei eclipse,din doua locuri diferite,s-a putut dovedi ca atat protuberantele cat si coroana solara sunt fenomene reale.Studierea spectrului protuberantelor,in timpul eclipsei de soare din 1868 ,a pus in evidenta existenta unui element chimic necunoscut atunci pe pamant –helium(de la numele grecesc al soarelui),care avea sa fie descoperit ulterior,dupa 27 de ani,in minereurile radioactive.

Chiar si dupa realizarea unor aparate cum este coronograful ,inventat de astronomul francez B.Lyot in 1937,pentru studierea coroanei solare si in special al celei exterioare,cele mai bune conditii le ofera tot cele existente in timpul producerii unei eclipse totale de soare.Spatiul nu ne mai ingaduie sa insistam asupra multiplelor informatii pe care oamenii de stiinta le pot culege cu ocazia acestui atat de grandios fenomen,dar sper ca v-am convins ca pentru cunoasterea fizicii stelare si o mai buna intelegere a legilor care guverneaza Universul,observarea unor eclipse are o importanta covarsitoare,atat teoretica cat si practica.In fond ,viata noastra depinde de aceasta imensa sursa de energie,de lumina si caldura,care este soarele.

SIBILLA POESIS

material preluat de pe :

http://www.descopera.ro/stiinta/2838795-vanatorii-de-eclipse

wikipedia.ro

referate.ro

BUN VENIT, SOLOMONAR !

Va recomand cu multa caldura, un nou blog - Quadratus`s Weblog , tuturor celor interesati de istorie antica, mitologie, literatura ( pentru inceput) . Prietenul nostru SOLOMONAR , va putea fi vizitat pe adresa :

http://quadratus.wordpress.com

Sa-i uram bun venit pe miristile blogosferei si, evident :

Succes prietene Solomonar !

Eu l-am adaugat in lista blogroll, l-am citit cu interes si, va asigur ca merita !

Pentru inceput , colegul SOLOMONAR ne spune doar :

Consecvenţa este ultimul adăpost al celui lipsit de imaginaţie. ( Oscar Wilde )

Memoria este jurnalul pe care noi toţi îl ducem peste tot cu noi. ( Oscar Wilde )

A fi bun înseamnă a fi în armonie cu tine însuţi. Disonanţa înseamnă a fi forţat să fii în armonie cu alţii. ( Oscar Wilde )

Penru noi toti, cu mult drag si emotiile inceputului :

87570f863bf1cf

BUN VENIT, PRIETENE SOLOMONAR !!!

SIBILLA POESIS

d26f92171a7c7b

Cel mai sigur zid de aparare este mintea. … ( anonimus )

Lucrurile măreţe se fac de obicei cu riscuri foarte mari. ( Herodot )

c267b1f20e0d29

” SIMT ” UMBRELE …

mi-e dor de elegiile atlante …

ma cer, ma urla vai si stanci,

de curg balade retezate,

in umbre parfumate-adanci,

presimt fatarnici pasi,

pe urma unei ciute …

si nu-m-ascund de lasi,

taramul Sfinxului asculte,

ne povesteste vantul de ocnasi,

si multe alte inca nestiute …

SIBILLA POESIS

Recunoasterea necunoasterii este conditia cunoasterii. … ( anonimus )

Cerul nu îngăduie nimănui altuia să fie trufaş. ( Herodot )

Greşelile nşscute din iubire de Patrie le iartă şi Dumnezeu din Cer. ( Bogdan Petriceicu Hasdeu )

Omul cu adevărat superior este omul prudent atunci când chibzuieşte, pentru că analizează toate riscurile posibile, dar care este cutezător când trebuie să acţioneze. ( Herodot )

Fiecare om are o patrie. Restul sunt ţări. ( Octavian Paler )

Fii liber sau conservator, fii cum ştii, dar crede în patrie. ( Bogdan Petriceicu Hasdeu )

Patria este nucleul însuşi al tuturor formelor noastre de existenţă. Ea este determinanta majoră a inspiraţiei noastre şi nu poate lipsi din nici o manifestare. Ea aduce cu sine momentele cardinale ale existenţei. ( D Vranceanu )

Intr-o tara asa de frumoasa, cu un trecut asa de glorios, in mijlocul unui popor atat de destept, cum sa nu fie o adevarata religie iubirea de patrie si cum sa nu-ti ridici fruntea, ca falnicii stramosi de odinioara, mandru ca poti spune:”Sunt roman!” ( Alexandru Vlahuta )

54337226860fcb

Dumnezeu este Cel care ne atinge sufletul cu urme de lumină, pentru ca inchisoarea dăruită să fie mai puţin lut şi mai mult templu, iar viaţa începe a se respira aproape apneic dar pe dinăuntru. ( Gabrielle Pierre )

Speranţa este lucrul cu pene aşezat în suflet şi care cântă melodia fără de cuvinte şi nu se opreşte niciodată. ( Emily Dickinson )

Speranţa este visul celui treaz. ( Aristotel )

SIBILLA POESIS

citate preluate de pe citapedia.ro