SIBILLA - ATITUDINI II
SUB MASCA ” BUNELOR INTENTII ” _ SE DORESTE REAL ERADICAREA TERORISMULUI ?
Extinderea amenintatoare a flagelului violentei, a terorismului sub toate formele sale de manisfestare este extrem de ingrijoratoare. Se cunosc prea putine date despre cauzele care genereaza acest fenomen, concluziile sunt impregnate de o puternica nota de subiectivism, sunt elaborate pentru a servi unui anumit scop, pentru mascarea adevarului. Juristul belgian Eric David arata ca terorismul este un termometru, un indicator al nivelului la care o anumita maladie afecteaza o societate, este expresia nemultumirii si frustrarii la care au ajuns anumiti indivizi sau grupuri sociale. Exista si autori in conceptia carora, precum si in a celor pe care ei ii slujesc, rezistentele patritice impotriva unui ocupant strain, ca si miscarile de eliberare nationala si sociala, ae fi, chipurile, forme de terorism si, nu sunt greu de inteles deci scopurile pe care ei le urmaresc. O opinie pertinenta exprima si profesorul Vojin Dimitrievic de la Facultatea de drept din Belgrad. El spunea ca : ” Anumite origini ale terorismului pot fi deplorabile in sine, datorita situatiilor penibile ( de exemplu rasism, colonialism, violarea drepturilor omului ) , in timp ce altele nu sunt astfel, daca se tine seama de faptul ca teroristii, in ansamblu provin din minoritati frustrate. In lupta pentru eradicarea terorismului ar trebui pornit de la studierea profunda si obiectiva a cauzelor care-l genereaza si facandu-se un apel umanist, o tema de casa pentru constiinta fiecaruia din noi : repararea nedreptatilor, inegalitatilor, discriminarilor pe care unele societati le provoaca, marginalizand, izoland grupuri sociale cu usurinta, in interes propriu , cu nepasare si irosind de cele mai multe ori talente si valori. “Teroristii” recurg la acte de violenta, invocand si acuzand in exasperarea si deznadejdea lor, tacerea si inertia autoritalilor responsabile in fata mizeriei, a institutiei si inegalitatilor, a opresiunilor. Actele lor de violenta apar mai degraba ca un raspuns la adresa societatii si nu ca un atac, deci ca un atac de aparare, ca o riposta la violenta oficiala organizata pe care cei bogati si puternici, cei care detin forta la un moment dat o utilizeaza cu nesimtire si perversitate pentru a-si mentine privilegiile. Violenta genereaza violenta. Daca s-ar studia cu obiectivitate si total dezinteresat germenii din care rasar actele de violenta, s-ar pune in lumina toate nedreptatile sociale, s-ar demasca adevaruri dureroase. Nu exista o preocupare reala pentru gasirea remediului total, dovada prea multele intrebari la care, nu exista interes pentru a se gasi raspunsuri viabile. Terorismul este neindoielnic si un razboi psihologic. Anumite mari puteri ale lumii s-au erijat de la sine cu aroganta si indolenta , in scopuri bine conturate, in mintile lor bolnave si diabolice, in ” politai mondiali ” de cea mai joasa speta, in musafiri nepoftiti ce profaneaza deseori pana si teritorii sacre si sfinte pentru popoarele defavorizate de soarta. Acesti viermi se ascund sub glazura stralucitoare a bunilor samariteni, luand drept model de comportament sarutul otravitor, lunecos si pervers al lui Iuda Iscarioteanul, vanzandu-si sufletele ratacite si putrede pe dorintele proprii de marire, imbogatire rapida. Acesti nemernici privesc cu dispret si aroganta popoarele defavorizate social, statele mici, a caror cultura nu fac nici un efort sa o inteleaga, dezinteres total deci; se avanta chiar in vendete personale fara urma de demnitate, sunt demni de sila si mila. In nemernicia si fatarnicia lor, putin le pasa de victimele inocente, de batrani neajutorati, de cei lipsiti de aparare, obligandu-i si antrenandu-i cu de-a sila in razboaie si revolutii cusute cu ata alba si toate acestea chipurile in a face bine cu de-a sila, pentru a incovoia spatele celor care-si duc crucea destinului cu demnitate, raman victimele colaterale, care sunt deja intr-o proportie alarmanta. Astfel s-a procedat, sa recunoastem macar pentru propriile constiinte in : Vietnam, Japonia, in fosta Republica Federativa Yugoslavia, in Iraq… si firesc este sa ne intrebam cine urmeaza… probabil Iranul, Siria, Correa si…cine mai stie cine. Atata timp cat nu recunostem, cat ne prefacem ca nu vedem si nu simtitm pe propria piele nuiaua, biciul nemilos al intereselor obscure, atata timp cat refuzam sa strigam cu glas puternic Stop instalarii suprematiei mondiale a celor care importa inteligenta din aceste tarisoare neajutorate, acceptam si consimtim sa ne vindem demnitatea si identitatea culturala si nationala. Nici un popor, oricat de sarac ar fi, nu merita sa se umileasca, sa cerseasca bunavointa acestor slujitori ai Diavolului . Trist dar adevarat, nu au reusit sa infranga definitiv cum poate au intentionat, demnitatea si solidaritatea bravului si darzului popor sarb, nu inteleg traditii si obiceiuri ale altor popoare de alte credinte, si atunci ma intreb, oare tot ceea ce nu intelegem trebuie distrus, nu exista alternative la actele de cruzime….?? Profesorul Radovan Vukadinovic spnea ca : ” Exista temeiuri sa se vorbeasca deja despre un veritabil labirint de raboaie si de intelegeri secrete, unde uneori este foarte dificil sa afli mobilurile politice, in timp ce este relativ usor sa recunosti anumite forme caracteristice de activitati teroriste. Mozaicul de forte, de orientari politice, de probleme nesolutionate si de conflicte deschise, alaturi de prezenta principalelor puteri mondiale, creeaza un teren incontestabil propice extinderii terorismului de care multi au cea mai mare nevoie > ” Reactia oficiala la cresterea intensitatii puseurilor de violente este incercarea de a-l controla si suprima in interese personale, numai prin forta si nicidecum prin indepartarea cauzelor care-l provoaca. Dorinta nestapanita si patologica de innavutire, saracia crunta, coruptia la cele mai inalte niveluri politice, injustitia, segregatia rasiala, nevoia cronica de a detine suprematia mondiala, alimenteaza continuu acest fenomen. In permanenta cineva va avea interes in acest sens, si, totusi… pana cand ??.. Rolul mijloacelor de informare este crucial pentru mass media, caci, nu trebuie confundat terorismul cu criminalitatea ordinara. Nu avem voie sa promovam cultul violentei, sa nu picam in pacatul de a glorifica terorismul ca pe un mijloc de a realiza ceva, sa nu promovam cinismul, atitudinea ostila, lacomia, lipsa de omenie, insensibilitatea, aroganta, ignoranta, altfel, ajungem a ne fi asezat de una din partile baricadei iar adevarul este de fapt undeva la mijloc. Opusul violentei este comunicarea, caci, a omori pe cineva este metoda cea mai rapida de a rezolva orice conflict. Rezolvarea lui neviolenta se poate face si altfel, da, cere timp, efort, stradanie, rabdare, dar si inteligenta. Altfel,sfidam cu buna stiinta valorile spiritului uman. Exista o tendinta de deturnare a atentiei opiniei publice de la cauzele reale ale acestui fenomen numit flagelul violentei. Mijloacele de informare in masa, televiziunile, cinematografia, nu ofera alternative de educatie tinerelor generatii, caci mai mult promoveaza actele de violenta, manipuleaza ideile, gandurile, mintea si astfel educatia de orice fel da nastere la insatisfactii. Cei care controleaza oficial sau neoficial aceste mijloace detin o pozitie cheie in structura puterii unei societati. Realitatea ne demostreaza ca trebuie sa facem ceva in acest sens, mai inati de toate sa fim obiectiv informati. Avem puterea de a accepta a recunoaste cine este cel mai ” veritabil terorist ” …???…. abia atunci cand vom fi pregatiti sa ne implicam, sa nu ne resemnam, vom primi intelepciunea de a face distinctie, de a gasii solutii, alternative, de a ne recunoaste greselile, unor dihanii precum USA, care, numai judecator al pacii nu poate fi numita, dovada, victimele si cimitirele, ororile si consecintele ireparabile, s. a. m. d.
SIBILLA POESIS






Un jurnal in care vb despre tot ce-mi trece prin minte, vb eu cu mine, cu voi…cu cine stie cine pana la urma…conteaza ca scriu si ca imi ordonez putin gandurile. Voi scrie, sa scrieti si voi, sa ma mascariti…acuma deh, daca ma si alintati putin sigur ca nu imi vor creste aripi, dar nici nu ma vor opri din zbor….
sa nu te opresti niciodata din scris
ascult..Zivela Yugoslavia si, scriu…scriu pe unde pot…scriu Kosovo e Serbia!…. sunt trista, atat de trista, dar, demna si cu multa speranta… Doamne, fa dreptate!
e superb, Sibilla!scrie in continuare, o sa faci lumea mai vesela, prin poeziile tale si prin gandurile senime ce le transmiti! Mult succes, nu uita sa ne iubesti, asa cum ai facut-o si pana acum! Eu , iti multumesc pt. cuvintele frumoase ce le citesc.
multumesc frumos distri pt incurajari si urari, ma bucura ca simti ca va iubesc … si eu va simt aproape

o primavara bogata in zambete si impliniri sa avem cu totii
SIBILLA POESIS
ati multumesc ca existii si ca pe aceasta cale pot sa ati spun un caludros la multi ani ptr ziua de 8 martei ca simbolizeaza venirea primaveri si cu aceasta as vre sa ati spun ca este cel mai bun site vreodata vizitat de mine
wow…e prea mult grekule…multumesc frumos pt urari in incurajari, dar ca blogaritza, eu sunt un bebe…. invat si eu de la profesionisti, mai am eu mult de tot, sa ajung pe ” creste “… ma straduiesc sa invat de la tineri, si sper sa reusesc…
zdravo Grek si iti doresc o primavara zambitoare
SIBILLA
Vreau sa va multumesc pentru vizita care ati facut-o la mine pe blog si pentru commentariile pe care leati lasat. In speranta ca veti mai reveni la mine pe blog. Cand lasati un comment nu apare pagina dvs de blog, pentru a fi posibila trebuie sa urmati pasi urmatori: intrati la My Dashboard, dupa aia intrati la utilizatori si dupa aia la profilul tau, unde scrie informati de contact la website scrieti adresa dvs de blog si dupa aia clik pe update profile si gata, o sa apara adresa dvs de blog. Faceti doar daca vreti, asta depinde de dvs. Va multumesc !
f tare!
tin-o tot asa ca e super
si cine stie poate ajungi mai departe

aici raman, in Dacia mea Nemuritoare

Zamolxis sa fie cu noi toti!
multumesc frumos pentru ” vizita ” si pt coment, esti de cuvant.. pui de geto-dac P
zdravo Cash^ druje
SIBILLA
Tatăl nostru …
http://www.youtube.com/watch?v=p8J4PlgtIFg
hvala lepo sestro duso Isabellelorelai }{
da… ” OCE NAS..”….
respecte,
SIBILLA
uneori am fost mandru ca-s roman…de cele mai multe ori m-am rusinat(drumurile vietii ma duc prin alte state aproape saptamanal)dar niciodata n-am fost mai mandru ca-s roman ca atunci cand Romania n-a recunoscut independenta Kosovo…si-s mandru ca-s ROMAN!
McLeons, hvala lepo druje :)}{
respecte,
Sibilla
MOTTO: “Istoria toata, poate, nu este decat o lenta moarte a stapanilor.” (Constantin Noica)
Constantin Noica, filosoful prin excelenta al generatiei lui Mircea Eliade si unul dintre cei mai autentici si insemnati ganditori romani si europeni ai secolului trecut, ne-a lasat una din capodoperele sale sub forma si dimensiunile unei scrisori. Ea a fost prilejuita de calugarirea fiului sau, englez dupa mama si traind in Marea Britanie, in timp ce parintele isi implinea destinul chinuit, dar atat de rodnic, in mijlocul nostru.
Publicata sub titlul “Scrisoare catre Rafail” in penultimul numar aparut din revista “Prodromos” (numar dublu, 8-9 din 196
editata de Paul Miron si Ioan Cusa in Germania Federala si Franta, ea se incheia cu o veritabila marturisire de credinta. O marturisire care venea la sfarsitul unei profunde analize a lumii in care traim si pe care Constantin Noica o definea ca lume a cunoasterii si nu a iubirii, cum era aceea in care pasea fiul sau.
Tocmai de aceea gestul acestuia ii aparea oarecum anacronic, in sensul strict al cuvantului - de asezare in afara timpului. “Dar nu te dezaprob - scria Constantin Noica - si nu i-as dezaproba nici pe ceilalti, chiar daca ar fi oaste si biserica, iar nu singuratici. Nu va dezaprob chiar daca m-as teme ca traiti intr-o lume gata facuta si care nu mai are ce face. Pentru ca aveti - sublinierea ii apartine - ce face. Aveti tocmai pe linia cunoasterii.
Fiinta Domnului n-o puteti cunoaste si n-au cunoscut-o nici marii Parinti. Fiinta lucrurilor incearca s-o cunoasca stiinta. Fiinta ca fiinta este de vreo 2500 de ani lotul gandirii filosofice. Fiinta istorica, la randul ei, o cauta iarasi altii (ai citit vreuna din admirabilele carti ale lui Mircea Eliade?).
Voua va este data fiinta omului - sublinierea ii apartine. E datoria voastra sa spuneti despre om ceva mai adanc si mai adevarat decat pot spune sarmana psihologie, sau biata antropologie si biata istorie.
Se legasera nadejdi de stiintele acestea, dar nici una din ele n-a putut arunca in om sondele pe care le-a aruncat teologia candva. Veti consimti voi sa faceti din comunitatea voastra de dragoste comunitate de cunoastere? Veti consimti sa nu spuneti nu unei lumi care urca, sau sa spuneti ca vechii greci, un nu care sa fie mai slab decat da?
Eu n-am a-ti da lectii. Spre capatul vietii vad ca e ceva sigur pana si intr-o viata ca a mea: e bucuria. N-am avut dreptate decat atunci cand m-am bucurat. Omul e fiinta care jubileaza. Omul a facut bucuria, si a vazut ca e buna.” incheia Constantin Noica, imitand referatul biblic despre facerea lumii. Dar ca un neteolog ce a fost si a ramas, el uita ca nu omul, ci tot Dumnezeu a facut si bucuria, dand-o si cainelui care-si regaseste stapanul.
Singurul lucru pe care l-a inventat intr-adevar omul a fost placerea de a-i rapi semenului sau bucuria si mai ales imbecilitatea de a si-o distruge in propriul suflet!
Dar e de retinut ca simtindu-se “spre capatul vietii” si gresind, de data aceasta in avantajul sau, fiindca mai avea in fata doua decenii intregi, care-i vor vedea marile impliniri (a doua oara va gresi mai putin fericit, cand ma va anunta, foarte increzator in sine si in ratiunea sa, ca mai are de trait vreo patru sute si nu mai tin minte cate zile, dar nu mai avea inainte decat trei saptamani, curmate de un biet soricel), Constantin Noica lasa fiului sau o singura invatatura despre “fiinta omului”: omul este o faptura a lui Dumnezeu daruita cu insusirea de a se bucura. Adica ceea ce cu aproape doua milenii in urma le ceruse Mantuitorul femeilor venite la mormantul gasit gol si pe cel inviat spunandu-le “Bucurati-va!”. Si ceea ce Sfantul Apostol Pavel le scria filipenilor: “Bucurati-va pururi intru Domnul, si iarasi zic: bucurati-va”(IV, 4).
Nici unul dintre semenii nostri n-a reusit sa dea acestei insusiri a fiintelor create de Dumnezeu, si a omului mai mult decat toate, puterea de a se comunica celorlalti si de a face ca bucuria sa tasneasca in suflete ca apa din gheizere la ascultarea muzicii sale, precum a reusit Ludwig van Beethoven. El a atins sublimul in finalul Simfoniei a IX-a, pentru care a simtit nevoia sa imbine sunetele cu versurile lui Friedrich Schiller. Oda bucuriei din acest grandios final a fost aleasa ca imn al Uniunii Europene, dar izvorul insusi al bucuriei, care se afla in religia iubirii lui Dumnezeu pentru om si a omului pentru Dumnezeu si semenii sai, a fost aruncat din Constitutia menita a consacra astfel o Europa iara Dumnezeu si mai ales iara Hristos; un ciot de Europa, o mizera UE imbrancita in “era post-crestina”.
Din nefericire, trebuie sa luam act ca “lumea care urca” dupa aproape sase decenii de la Scrisoarea catre Rafail este o lume tot mai pustiita de bucurie si mai golita de iubire. O lume in care “cararea de la om la om” de care vorbea un pustnic din muntii nostri atunci cand prevestea ca sfarsitul lumii va veni cand ea se va sterge, devine pe zi ce trece mai greu de pastrat, acolo unde sufletele se inchircesc si cad din om. Este lumea in care se intreba scriitorul grec Filip Drakondaitis chiar in anul in care Constantin Noica ne parasea: “Ce sentimente vor umple existenta inexistenta a oamenilor timpului nostru?”.
Peste aceasta lume, Oda bucuriei rasuna ca sa acopere uriasul geamat de suferinta al Umanitatii strivite de saracie, bantuita de foamete si boli si incrancenata sistematic, pentru a putea fi condusa ca o turma muta si nauca de catre noii “cavaleri ai apocalipsei” deveniti din cei patru inchipuiti de Albrecht Durer o intreaga legiune, ca demonii din indracitii ghergheseni, alungati de Mantuitorul intr-o turma de porci care s-a aruncat, innebunita, in mare. Din nefericire, noi nu beneficiem de minunea exorcismului divin, asa incat cei goniti spre valurile catastrofei finale, a naturii si omului, suntem noi insine.
Dar tocmai de aceea, astazi mai mult ca oricand, stiinta suprema despre om, care este in viziunea lui Constantin Noica TEOLOGIA, trebuie sa contribuie la declansarea unei veritabile palingeneze, in absenta careia soarta planetei Terra va fi de cimitir ratacitor prin spatii. Ea trebuie sa fie smulsa din ghearele unei specii noi, desprinsa din om si pastrand semnalmentele lui fizice, dar fiind in realitate specia anti-omului.
Aceasta specie, nu de extra-terestri creati de imaginatia autorilor de povestiri stiintifico-fantastice, ci reprezentand o cumplit de terestra realitate, a fost identificata si descrisa, dar numai intr-unui din regnurile sale, de catre genialul nostru compatriot Emil Cioran, in cuvintele: “Le Monde Occidental - quelle malediction a frappe le monde occidental pour qu ‘au terme ie son essor ii ne produise que ces hommes d affaires, ces epiciers, ces combinara aux regards nuls et aux sourires atrophies, que Von rencontre partout, en Italie, comme en France, en Angleterre de mane qu’en Allemagne” (Lumea occidentala - ce blestem a lovit lumea occidentala pentru ca la capatul avantului ei sa nu mai produca decat pe acesti oameni de afaceri, pe acesti bacani, pe icesti combinagii cu priviri nule si surasuri atrofiate, de care dai peste tot, in Italia ca si in Franta, in Anglia ca si in Germania).
Exact acestia sunt cei ce l-au sfidat pe Papa Ioan Paul II-lea si au refuzat consemnarea radacinilor crestine in Constitutia unei Europe cladite astfel pe nisip, de nu cumva pe bomba.
Aflata in plin asalt pentru hegemonia mondiala, dupa scufundarea in neant a pretendentilor la aceeasi hegemonie care au chinuit omenirea secolului trecut, aceasta specie de anti-oameni, care aseaza pretutindeni capistile vitelului de aur visand sa le substituie cu totul altarelor lui Hristos, are insa o singura mare slabiciune, pe care o imparte cu defunctii secolului douazeci: este lipsita de adevarata cunoastere a omului. Adica exact de ceea ce Constantin Noica socotea ca ii confera teologiei rangul de stiinta suprema despre om.
Eroarea fatala a comunismului, care l-a dus la esec si prabusire in Europa, a fost tocmai nesocotirea omului european adevarat, adica a omului structurat de mesajul crestin timp de aproape doua milenii. Cauza acestei optici false a fost conceptia marxista care a vazut in om doar rezultanta factorilor externi, si in primul rand a celor economici, exiland in asa-zisa “suprastructura” conditionata si depinzand de “baza”, tot ceea ce noi consideram a fi “chipul lui Dumnezeu” din fiinta umana.
Desfasurarea lucrurilor avea sa dovedeasca insa - din nefericire dupa ce omenirea va plati teribil de scump eroarea - ca tocmai “suprastructura” spirituala si morala va fi aceea care va arunca in aer camasa de forta croita din minciuna, crima si teroare. in care o mare parte din omenire a fost tinuta trei sferturi de veac si in care au fost varate cu forta, in urma aranjamentelor dintre “cei mari”, popoarele si tarile care n-au putut scapa de ea decat dupa 45 de ani.
Beneficiarul targului ce ne-a randuit si pe noi intre sclavii sai, si unul dintre cei mai teribili reprezentanti ai speciei anti-om, daca nu chiar cel mai - l-am numit evident pe I. V. Stalin - a fost pedepsit sa priveasca - de-i vor fi ingaduit paznicii cazanelor cu smoala sa mai ia aminte la cele terestre! - cum imperiul intemeiat de el se destrama de o maniera ce-i raspundea, peste aproape jumatate de veac, la intrebarea pusa convivilor sai de la Ialta, care-i cerusera sa fie invitat si Papa la masa la care se discuta viitorul lumii: “Papa? Cate divizii?!”.
Nici una! Doar “Sabia Duhului” cu care Sfantul Apostol Pavel invinsese legiunile Imperiului Roman, fondand pe ruinele acestuia lumea crestina. La fel, Papa Ioan Paul al II-lea a facut neputincioase de data aceasta diviziile lui Stalin, care calcasera in senile, fara crutare, Berlinul in 1953, Budapesta in 1956 si Praga in 1968.
Handicapul congenital al concurentului capitalist, care se scalda acum in hybrisul victoriei si se crede invingator prin calitatile sale si nu prin slabiciunile adversarului, il constituie aceeasi viziune stramba despre om. Ea si-a gasit in Machiavelli, acum aproape o jumatate de mileniu, expresia cea mai deplina.
Pentru oamenii banului si pentru insetatii de puterea in sine, obtinuta si pastrata cu orice pret, omul este o fiinta mizerabila, manata numai de interes si stiind numai de frica, iar “homo sine - pecunia imago mortis” - omul fara bani este imaginea mortii.
In consecinta, dispretul este singurul tratament ce i se cuvine si nu exista nici o opreliste, de natura umana sau divina, in stare sa se opuna la comportamentul adecvat acestei viziuni despre om. Machiavelli a facut inventarul stiintific al mijloacelor de folosit, punand un adevarat geniu in spulberarea ultimelor ezitari la utilizarea panopliei sale.
Dupa aproape o jumatate de mileniu, am asistat in secolul trecut si asistam in zilele noastre la apogeul terifiant al acestei mentalitati. Niciodata omul n-a fost sacrificat in atat de mare numar si cu atata usurinta unor utopii, dar mai ales nebuniei sanguinare a speciei anti-om. De la Lenin, Stalin si Hitler la Pol Pot.
Acum se confunda intentionat procesul obiectiv - determinat de progresul mijloacelor de comunicare si de tot mai pronuntata interdependenta care transforma planeta intr-o corabie unica, pe care ne aflam imbarcati cu totii, spre a naviga solidar sau a naufragia impreuna, cu asa-zisa “globalizare” care nu este decat termenul ce desemneaza noua vointa si noua tentativa de instituire a unei hegemonii planetare, similara cu aceea la care aspira Hitler cand proclama “Reichul de 1000 de ani” si Uniunea Sovietica, pentru care “victoria finala a socialismului” era insasi legea istoriei universale si se confunda cu propria suprematie mondiala.
A semana si a intretine in oameni ideea ca nu se pot opune unei puteri fara egal, cum credea Hitler ca este propria masina de razboi, si cu atat mai putin “legilor evolutiei omenirii” care, dupa cum sustinea marxism-leninismul, fac din libertate doar o “necesitate inteleasa” (dar a carei intelegere poate fi impusa la nevoie prin gulag) a fost, cel putin in spatiul european, tehnica unei presiuni psihologice exercitate sistematic, decenii in sir. Si totusi, azi ne aducem aminte de ea cu un oftat de usurare.
Atunci insa cand auzim acelasi cantec si despre “globalizare”, e bine sa staruim asupra temei mai mult decat timpul unui oftat. Si sa luam aminte ca cele doua principale tentative de hegemonie planetara din veacul trecut s-au sfaramat, precum Titanicul, de ghetarul neprevazut, de ignorata si subestimata natura umana. Ea s-a dovedit a fi alta si decat cea imaginata de Machiavelli si decat schema lui Karl Marx. Asistam, de altfel, la inceputul unei noi demonstratii a faptului ca nu exista forta materiala pe lume in stare sa infranga vointa umana si nici sa o corupa, atunci cand ea este inradacinata intr-o credinta si - ca pe vremea primilor crestini - nu se teme de moarte.
Dar a face fata, astazi, cataclismului ecologic si uman programat de specia anti-om celor ramasi oameni si planetei intregi, presupune o mobilizare “globala”, ca si aceea care a risipit visul urat, dar din nefericire real, impus lumii intregi de Hitler, ca si aceea care a invins “Imperiul Raului”.
Iar “punctul arhimedic” pe care se poate sprijini parghia in stare sa doboare noul cosmar in mars si sa cucereasca Umanitatii alt viitor decat apocalipsul universal spre care mergem acum, este - din nou -omul insusi. Iata de ce teologiei ii revine, potrivit conceptiei lui Constantin Noica, tocmai aceasta misiune: de a ne spune despre om ceea ce nimeni si nimic altceva nu mai e in stare sa ne spuna, azi, spre salvarea lui.
Dar carei teologii?
Un adevar care trebuie pus in lumina pe baza celei mai obiective explorari a universului religios al omenirii - intreprindere inceputa de Mircea Eliade, dar departe de a fi dusa de el pana la capat - este acela ca singura religie din cele cateva sute existente azi pe lume si singura confesiune crestina in stare sa ofere omului chinuit, destramat si supus agresiunii continue a anti-omului, un fir trainic de care sa se prinda pentru a se smulge din mlastina ce ameninta sa-l inghita, este Crestinismul.
Iar in cuprinsul lui, azi in mod preponderent, Ortodoxia. Si anume, prin teologia indumnezeirii omului si prin invatatura palamita despre energiile divine. Prin antropologia care, fara sa ignore urmarile pacatului stramosesc, nu le hipertrofiaza; prin asigurarea si promovarea legaturii directe a omului cu Dumnezeu dar in Biserica, si nu obligandu-l pe cel dornic de aceasta comuniune sa iasa din ea si sa faramiteze camasa lui Hristos - deja sfasiata in doua - in cateva sute de petice.
Ortodoxia este in momentul de fata cea mai bine plasata spre a-si asuma acea palingeneza salvatoare. in cuprinsul Crestinismului, ea are avantajul de a fi preluat si transfigurat viziunea antica greaca despre lume, considerand-o nu o “vale a plangerii” ci o “podoaba” faurita de Dumnezeu si in care omul, ajutat de energiile divine, trebuie sa faca din viata sa de aici, o arvuna a raiului.
Cosmologia si antropologia ortodoxa au fost traite si rodite in existenta milenara a taranului roman mai deplin ca oriunde si suntem chemati tocmai de aceea sa dam omului contemporan, din ce in ce mai dezradacinat si mai golit de bogatia naturii umane, atat busola calauzitoare cat si foita launtrica cu care sa poata spulbera maldarul de ratiuni pentru care, acum doua decenii, un locuitor al Islandei, recent zguduite de un teribil cutremur, raspundea la intrebarea daca nu se gandeste sa-si paraseasca insula: “Unde sa ma duc, atunci cand pamantul intreg se transforma intr-o anticamera a infernului?”
Pentru Ortodoxie, pamantul intreg si viata omeneasca trebuie sa devina o anticamera si o arvuna a raiului! Ne-o cere insusi Creatorul, si ne ajuta sa o infaptuim, daca-l rugam facand uz de libertatea de alegere cu care ne-a plasmuit.
A fi constienti, astazi, de atuurile teologiei ortodoxe, si in mod special de ale Ortodoxiei romanesti, este una din sansele salvarii lumii. Si daca se mai poate spera un “nou umanism” care sa faca din “restaurarea omului” obiectivul sau principal si sa-i asigure victoria asupra anti-omului, acest nou umanism nu poate fi conceput decat in cuprinsul Ortodoxiei in general si al Ortodoxiei romanesti cu precadere.
Iata de ce teologia romaneasca de astazi are neaparata nevoie sa mediteze la cuvintele testamentare ale lui Constantin Noica, tragand din ele toate invatamintele. in clipa in care o va face, a teologhisi in Romania mileniului trei va insemna a gasi caile supravietuirii noastre ca neam, si poate ale supravietuirii lumii.
Fragmente preluate dupa “crestinortodox.ro”
@CRISTIAN :

Am raspuns abia acum pentru ca am citit cu atentie, multumesc
” Daca mergem in esenta, slujirea lui Dumnezeu reprezinta o nobila miscare trimisa de catre Dumnezeu omenirii. Expresia ca ” vesmantul indumnezeirii ” pare a nu se mai lua in seama. Slujirea lui Dumnezeu depaseste cu mult atat stilul leninist, stalinist, hitlerist de discurs si de manipulare a maselor, cat si acea manipulare mass media. Slujirea lui Dumnezeu depaseste cu mult stilul de viata american in care psihologul isi are un loc determinat si care, prin intermediul persuasiunii cauta sa alunge orice forma de depresie, de anxietate, astfel incat cel in neputinta psihica sa creada in * eroismul sau * pentru binele societatii americane ….
Slujirea lui Dumnezeu este o taina. Prin slujirea lui Dumnezeu are loc o vedere a nevederii. Este o legatura cu o lume pe care din ce in ce mai putini vrem sa o acceptam: lumea lui Dumnezeu. O lume fara Hristos este o lume fara sens . Prin Hristos nu manipulam, nu determinam pe altii sa creada in ceva, ci aflam insasi viata adevarata. Omul contemporan se complace intr-o bajbaiala …. ”
…………………………………………..
” … mileniul III va coincide cu renasterea omului in momentul in care acesta va intelege ca * descoperirea persoanei si a nevoii de integrare a acestuia intr-o comuniune de iubire * devine cruciala si reprezinta totul . Omul si regasirea lui in Dumnezeu este esenta castigarii acestei lumi. ”
Doar unitatea in credinta, devenirea noastra prin si in Dumnezeu, ” rugaciunea este sustinatoarea lumii ” ( Sf Ioan Scararul ) …
Despre importanta, rolul , Lumina pe care ortodoxismul o reprezinta pentru sansa oferita noua de EL, iti recomand la randu-mi :
” Intre iadul deznadejdei si iadul smereniei ” - Parintele Siluan Athonitul
Invataturile Parintelui Arhimandrit Sofronie
Invataturile Parintelui Arsenie Boca…
Eu personal, citesc acum, ” Meditatii pentru contemporani ” si ” Conceptul sentimentului de comuniune sociala la Alfred Adler ” ( parere si complectare teologica , abordare speculativa constructiva ), le-am citi, acum le recitesc … merge greu dar merge
” Pe Dumnezeu nimeni nu l-a vazut vreodata, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intr-u noi si dragostea Lui in noi este desavarsita.. Din aceasta cunostem ca ramanem in EL si EL intr-u noi, fiindca ne-a dat din Duhul Sfant . Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul, Mantuitor al lumii . ” ( apostolul Ioan , Epistola intaia )
La multe trebuie sa meditam, sa luam aminte la invataturi, sa nu ne departam de pilde, sa dam stiintei ce-i al stiintei si lui Dumnezeu pe noi insine …
Multumesc Cristian.
O zi frumoasa iti doresc.
Sibilla
ATENTIE SIBILLA:
DUMNEZEU A FOST, ESTE SI VA FI VAZUT !
“Este adevarat ca pe Dumnezeu nimeni nu-L poate vedea în fiinta Sa, asa cum este, deoarece El este Duh (Ioan 4, 24), nevazut ochiului material al omului şi este nemarginit, incat nu numai ochiul, dar nici mintea sau priceperea omului nu-L poate cuprinde, pentru ca ar ramane coplesita de maiestatea infinita a fiintei Lui. De aceea, nu este de mirare daca este cu neputinta sa-L poata vedea cineva asa cum este. Arhiereii Vechiului Testament, cand intrau o data pe an in Sfanta Sfintelor, unde Se arata in lacasul Sau vazut (in templu), tamaiau mult, potrivit unei randuieli dumnezeiesti, ca sa nu vada cumva pe Dumnezeu si sa moara (Ies. 30, 10; Lev. 16, 2, 12–13).
Dar trebuie stiut ca icoana are ca model pe Insuşi Iisus Hristos, Care la ai Sai a venit (Ioan 1, 11) si in mijlocul lor si cu ei a trait. Cei trei apostoli au cazut la pamint cand Iisus Hristos, pe Muntele Tabor, Si-a aratat stralucirea dumnezeirii in trupul Sau (Matei 17, 6); strajerii de la Mormantul Domnului au cazut la pamant si … s-au făcut ca niste morti, cand au vazut trupul indumnezeit al lui Iisus Hristos inviat din mormant (Matei 28, 4). Apostolul Pavel a cazut orbit la pamant, cand i S-a aratat Hristos-Dumnezeu pe drumul spre Damasc (Fapte 9, 3–8 s. a.). Astfel, vederea lui Dumnezeu a ramas, pentru oamenii muritori si marginiti, ceva cu neputinta.
Totusi Biblia – si chiar istoria – ne marturiseste ca au existat adeseori teofanii, hristofanii sau pnevmatofanii (cazuri când Dumnezeu, Hristos ori Duhul Sfant S-au aratat). Nu cumva este o contrazicere intre aceste aratari si cele spuse mai sus, ca Dumnezeu nu poate fi vazut de oameni? Nu! Caci daca oamenilor le este cu neputinta a vedea vreodata fiinta lui Dumnezeu, in schimb, Dumnezeu Se poate face vazut ochiului si mintii omenesti in diferite chipuri sau sub diferite forme, fara ca omul sa moara.
Astfel: 1. Pe Dumnezeu-Tatal L-a vazut Avraam in chipul a trei calatori la stejarul Mamvri (Fac. 18, 1–3); L-a vazut Iacov, care a zis apoi: Am vazut pe Dumnezeu fata catre fata si mantuit a fost sufletul meu (Fac. 32, 30); L-a vazut Moise tot in chip de om, graind cu el «fata catre fata», cum ar grai cineva catre prietenul sau (Ies. 33, 11); tot Moise L-a vazut in Muntele Horeb in rugul ce ardea si nu se mistuia (Ies. 3, 2–4); L-a mai vazut apoi Isaia Proorocul, dupa cum insusi marturiseste: O, ticalosul de mine! Ca m-am umilit fiindca sunt om si buze necurate avand, locuiesc intr-un popor care are buze necurate si pe Imparatul Domnul Savaot L-am vazut cu ochii mei (Isaia 6, 1, 5–6); L-a vazut Sfântul Prooroc Daniel in chip de om batran si intr-un cadru foarte minunat (Daniel 7, 9–10). Iarasi, Amos Proorocul, ne marturiseste zicand: Vazut-am pe Domnul stand pe Altar (Amos 9, 1). Si tot asa Miheia Proorocul zice: „Am vazut pe Domnul Dumnezeul lui Israel sezand pe tronul Sau si toata ostirea cereasca statea langa El, la dreapta si la stanga Lui” (III Regi 22, 19).
Insusi Dumnezeu a anuntat ca Se va arata unora in chip vazut, dupa cum spune Cartea Sfanta: Apoi a zis catre ei Dumnezeu (lui Aaron şi surorii lui, Miriam): Ascultati cuvintele Mele, de este intre voi vreun prooroc al Domnului, Ma arat lui in vedenie si in somn vorbesc cu el. Nu tot asa am vorbit cu robul meu Moise… Cu el graiesc gura catre gura, la aratare si aievea, iar nu in ghicituri, si el vede fata Domnului… (Num. 12, 6–8).
2. Pe Dumnezeu-Fiul L-au vazut în chip de om preamarit: Daniel Proorocul (Daniel 7, 13–15); diaconul Stefan (Fapte 7, 55–56); Apostolul Pavel pe drumul Damascului (Fapte 9, 3–5) precum si dumnezeiescul Evanghelist Ioan (Apoc. 1, 8, 12–13, 20 ş.a.).
3. Pe Dumnezeu-Duhul Sfant L-au vazut multimile la Botezul Domnului, in chip de porumbel (Matei 3, 16; Luca 3, 21–22); apostolii, la primele Rusalii crestine, in chip de limbi de foc (Fapte 2, 1–4).
Dupa toate acestea este usor de inteles ca nu este cu neputinta de a zugravi in icoane chipul lui Dumnezeu sau al vreunei Persoane a Sfintei Treimi, asa cum fiecare dintre aceste Persoane a binevoit a se descoperi oamenilor.”
Parintele Cleopa Ilie
P.S. Sfintul Ilie l-a vazut pe Dumnezeu la muntele Horeb “in vint subtire”
Si orine poate sa-L vada numai sa nu faca parte din suita orbului care conducea pe ceilalti orbi in prapastie !
Ai spus bine trebuie meditat (inteles) la invataturi, dar oamenii, si noi romanii, traim numai in ritual actul religios, tinem sarbatorile de dragul petrecerilor, adesea orgii, si nu traim spiritual (nu meditam deloc sau foarte putin asupra invataturilor). Suntem doar formal crestini nu si in fapta !
O zi luminata iti doresc,
CRISTIAN
O MICA ATENTIE !
http://www.youtube.com/watch?v=DGfkPwhGtK8
http://www.youtube.com/watch?v=XnC3p7giSlg
http://www.youtube.com/watch?v=EldFCZjuNBc
http://www.youtube.com/watch?v=D0clkdDwqsQ
http://www.youtube.com/watch?v=2mxh51hjF4Y
http://www.youtube.com/watch?v=3s-RCr_AOyM
CU DRAG,
CRISTIAN
P.S.
Paralela existentialistii si umanistii
Cea mai mare asemanare intre existentialisti si adlerieni este aceea dupa care omul, pentru a-si depasi limitarile foarte clare (angoasa legata de inevitabilitatea mortii la existentialisti, si sentimentul de inferioritate la adlerieni), trebuie sa se transceada.
Dupa M. Heidegger, omul se transcede prin participare activa la lumea sa, prin interactiune cu altii, si printr-o transcedere a timpului preocupandu-se de viitor. La Adler omologul este sentimentul de comuniune sociala, atitudinea indreptata spre folosul celorlalti, spre o societate viitoare ideala.
Psihoterapia existentialista ajunge la aceeasi concluzie despre natura nevrozei ca si Adler. “Analistul existentialist … a simtit ca omul nu se poate implini numai printr-o integrare launtrica cu sine insusi, ci trebuie sa traiasca o integrare launtrica intre sine si celalalt.
… Nevroza este rezultatul unui sine centrat pe sine de a intalni un alt sine.” (H. Colm)
UTIL DE CITIT SI : “Cunoastere a omuluiI”, “Intelegerea naturii umane”, “Modelul vietii”, “Religie si psihologie individuala”, “Sentimentul de comuniune sociala: o provocare pentru omenire” - ALFRED ADLER
@Multumesc frumos pentru dra Victor




Am citit Alfred Adler, cum altfel, ceea ce nu inseamna ca-i sunt ” fidela ” intr-u totul …
Numai ca eu citesc si citesc din nou si din nou, nu iau …notite , chiar studiez, inca sunt in studiu, CRISTIAN, inca mai am si de aprofundat, si de observat, si de experimentat, eu nu ma grabesc cu concluziile, decat aoclo unde am argumente, accept desigur contraargumentele atat timp cat se voiesc a fi ceva constructiv, cam asa
Comuniunea sociala fara Dumnezeu nu exista !
avem zilnic, sa le zicem…. mici demonstratii, in forta sau nu, conteaza doar sa decida fiecare pentru el insusi ce idee imbratiseaza…
teste, teste, nu ma respir prin ele, sau, nu numai prin ele..
Azi am fost in parc cateva ore, apropo de comuniune… imi place ca dupa ce ma joc cu copiii, sa-i observ….
Ce-ar fi daca am redeveni copiii, o zi, macar o zi …
Valoreaza mai mult decat suta de carti si trimiteri, citate si notite ale noastre ale tuturor, de aici sa pornim, de la copil si mica lui tresarire spre CER : ” inger, ingerasul meu… ”
Am obiceiul sa tot intorc obrazul, ma costa e insa alegerea mea, o fi bine, rau., voi afla, pana la urma voi afla tot
O seara placuta, revin, doar ca trebuie sa dorm putin, sunt situatii cand nu depinde de noi acest program…
Caracterul e singurul posibil de modelat, dar pentru asta trebuie sa vrei si…. sa poti …
demonstratiile in forta nu spun nimic, decat ceva la indemana tuturor, si nu e ex de comuniune sociala….pot sa intru in detalii, polemici dar nu vreau, stii de ce, pentru ca nu merit asa ceva, si nici tu nu meriti
Sibilla
COPILARIE…
http://www.youtube.com/watch?v=GlGLAAMXAyk
http://www.youtube.com/watch?v=W2iFRRr9Sgc
http://www.youtube.com/watch?v=fs44kzPWm9M
http://www.youtube.com/watch?v=XkXeqOQgC7I
http://www.youtube.com/watch?v=Ey0pDa2W5Qs
http://www.youtube.com/watch?v=MJMVTmMk1IM
http://www.youtube.com/watch?v=NhyVOBW16Zk
DACA VESEL SE TRAIESTE BINE E !
NU TE SUPARA PE MINE SIBILLA, NU ESTE VORBA DE DEMONSTRATIE IN FORTA CI DE UN SCHIMB DE INFORMATII. NU-MI PLAC DEMONSTRATIILE DE FORTA !
IMI PLACE COMUNICAREA SI SCHIMBUL DE IDEI SI DE INFORMATII . IMI PLAC OAMENII DESCHISI !
COPILARIA ESTE MINUNATA SI DE ACOLO TREBUIE TOTUL INCEPUT, SAU… REINCEPUT.
Inger ingerasul meu
Inger ingerasul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine si ma invata sa fac bine.
Eu sunt mic, tu fa-ma mare,
Eu sunt slab, tu fa-ma tare,
Totdeauna ma insoteste si de rele ma pazeste.
Amin
SA FIM IAR VESELI !
CRISTIAN
Ce zici de arestarea lui Radovan Karadzic?
@Ciprian druje …

mi se pare, cel putin …interesant momentul ales, si deh, e limpede ca in zilele ce urmeaza vin ele si ” Atitudini IV ” marca sibiina !
Multumesc pentru vizita prietene
O calda imbratisare srpska
Sibilla
Sfinx te astept maine la lucru.Totusi nu imi place de bosorogu asta de Ili……..
Danut!!!
Nici mie oranjada, insa eu sunt civilizata si am 7 ani de acasa, te iert, vina ta e ca esti foarte tanar, crescut in mijlocul lor, educat de ei nu de mine …
Sufletul meu e mai tanar decat al tau si totusi ca varsta sunt mai mare decat tine… ca sa intelegi ce vreau sa zic
Sa fim OAMENI in primul rand si sa nu ne jignim, asta ar fi frumos, nu crezi???
Noapte buna Danut.
Sibilla